Dicționar de sinonime
Sinonime obidire
Cuvântul „obidire” are următoarele sinonime:
obidire ( substantiv )
- amar
- amărăciune
- asuprire
- boceală
- bocire
- bocit
- căinare
- chin
- exploatare
- împilare
- întristare
- jelire
- jelit
- jeluire
- lamentare
- lamentație
- mâhnire
- năpăstuire
- necaz
- nedreptățire
- opresiune
- oprimare
- oropsire
- persecutare
- persecuție
- plângere
- plâns
- prigoană
- prigonire
- suferință
- supărare
- tristețe
- tânguială
- tânguire
- tânguit
- urgisire
- văitare
- văitat
- văitătură
Sinonime Apropiate
- obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
- durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
- opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
- jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
- tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
- fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
- întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
- amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea
- elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
- mâhnire - întristare, supărare
- ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
- nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
- păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
Dex obidire
- obidire 1 Asuprire. 2 Ocărâre. 3 Alungare. 4 Nedreptățire. 5 Supărare. 6 Chin. 7 Tânguire.
- OBIDÍRE, obidiri, ( și ) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – obidi.
- OBIDÍRE, obidiri, (Învechit, astăzi mai ales popular) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei. 1.Suferință, chin, amar. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. 2. Asuprire, împilare.
- obida obidi1
- obidare obidire
- obidi2 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.
- obidi1 1 A asupri. 2 A ocărî. 3 (; obida) A alunga. 4 A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii a se amărî, a se necăji. 5 A se văita. 6 (; obida) A deplânge.
- obidnuire obidire
- obidui obidi1
- OBIDÍ, obidesc, IV. 1. ( și ) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. A deplânge, a jeli. 3. A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.