Dicționar de sinonime
Sinonime obstina
Cuvântul „obstina” are următoarele sinonime:
obstina ( verb )
- încăpățâna
- îndărătnici
- îndârji
- înverșuna
- a persevera
- a persista
- a refuza de a ceda
- a se ambiționa
- a se încăpățâna
- a se îndărătnici
- a se îndârji
- a se înverșuna
- a stărui
Sinonime Apropiate
- încăpățâna - a se îndărătnici, a se obstina, a se ambiționa, a se îndârji, a stărui, a persista, a persevera
- îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
- îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
- stărui - a insista, a persevera, a persista, a se menține, a se crampona
- insista - a stărui, a persista, a persevera, a pistona, a reliefa, a evidenția, a accentua, a sublinia
- îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
- încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- ambițios - orgolios, veleitar, pretențios, stăruitor, încăpățânat, insistent
- ambiționa - a se încăpățâna, a insista, a stârni
- continua - a prelungi, a ține, a persista, a stărui, a se urma
- păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
- străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
- tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
- tenacitate - stăruință, persistență
Dex obstina
- obstina A se încăpățâna.
- OBSTINÁ, obstinez, I. A se încăpățâna, a se îndârji. – Din obstiner.
- OBSTINÁ, obstinez, I. (Franțuzism) A se încăpățîna, a se îndîrji. Tu te obstinezi a rămînea singur, izolat într-o tabără părăsită. GHICA, A. 586. – și: obstín (ODOBESCU, S. III 484).
- OBSTINÁ I. A se îndârji, a se încăpățâna. [P.i. -nez și obstín, 3,6 -nează. / < (s’)obstiner)
- OBSTINÁ a se încăpățâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)
- A SE OBSTINÁ mă ~éz intranz. livr. A stărui cu îndăratnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se încăpățina; a se îndărătnici; a se ambiționa. /<fr. obstiner
- *obstinéz (mă) v. refl. (fr. s’obstiner, d. lat. ób-stino, -áre. V. destinez). Mă încăpățînez, persist cu obstinațiune.
- OBSTINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.
- obstina ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNDÎRJI. ÎNVERȘUNA.