Sinonime păcătui

Cuvântul „păcătui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
• greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
• deraia - a devia, a sări, a aluneca (de pe linie), a vorbi aiurea, a se abate, a o lua razna
• părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
• prusac - nemțesc, german, milităros, agresiv
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
• străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
• suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
• traversa - a trece, a străbate, a merge (peste)
• țăcăni - a pocni, a lovi, a păcăni, a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile
• umbla - a merge, a se mișca, a se deplasa, a circula, a trece, a străbate, a cutreiera, a frecventa, a funcționa
• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit

Dex păcătui

• păcătui 1-2 A încălca (grav) normele religioase, comițând un păcat2 (1-2). 3-4 A se abate (în mod grav) de la preceptele morale, comițând un păcat2 (3-4). 5 A comite o greșală a greși. 6 A avea relații sexuale în afara căsătoriei a curvi, a preacurvi.
• PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, IV. A comite un păcat (1); a greși. – Păcat + -ui.
• PĂCĂTUÍ, păcătuiesc, IV. A comite un păcat, a se abate de la anumite norme, a greși. Leib n-a păcătuit cu nimic. SAHIA, N. 94. Iartă-mă, mîndro, de glume: Că nu-i om să nu glumească Și să nu păcătuiască. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.
• A PĂCĂTUÍ ~iésc intranz. A comite un păcat; a greși. /păcat + suf. ~ui
• păcătuì v. 1. a face păcate, a cădea în păcat; 2. a greși în contra unei regule: a păcătui în contra uzului.
• păcătuĭésc v. intr. (d. păcat). Comit păcate, cad în păcat: cine fură, păcătuĭește. Fig. Greșesc: a păcătui contra gramaticiĭ.
• păcătui ( 1 și 3 păcătuiesc, păcătuiască)
• PĂCĂTUÍ vb. a greși, (înv. și reg.) a scăpăta, a (se) sminti, (înv.) a se săblăzni, (înv. fig.) a se luneca. (Am ~ grav față de tine.)
• PĂCĂTUI a greși, ( și ) a scăpăta, a (se) sminti, a se săblăzni, a se luneca. (Am ~ grav față de tine.)

Sinonimul cuvântului păcătui

Testează-te!