Dicționar de sinonime
Sinonime palavragiu
Cuvântul „palavragiu” are următoarele sinonime:
palavragiu ( adjectiv )
- flecar
palavragiu ( substantiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- vorbăreț
- vorbă-lungă
- locvace
- ploscar
- ploscaș
- taclagiu
- farfara
- gureș
- toacă-gură
- spornic
- vorbareț
- pălăvatic
- pălăvrăgit
- țololoi
- vorbar
- dârdală
- lehău
- leorbău
- stroncănitor
- tândălit
- trăncălău
- limbareț
- vorovaci
- moftangiu
- moftolog
- mofturean
- meliță
- bârfitor
- clevetitor
- mahalagiu
Sinonime Apropiate
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- clănțău - flecar, palavragiu
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- intrigant - uneltitor, sforar, clevetitor, mahalagiu, insinuant
- frazeologie - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
- gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
Dex palavragiu
- palavragiu Persoană care spune palavre flecar, limbut, guraliv, pălăvatic, pălăvrăgit2, pălăvrăgitură, farfara, moftangiu.
- PALAVRAGÍU, palavragii, Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din palavracı.
- PALAVRAGÍU, palavragii, Om care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, farfara, limbut. I. Ghica... vorbește adesea despre liberali ca de niște palavragii. IBRĂILEANU, SP. CR. 130. ◊ (Adjectival) Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș și chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, V. 107.
- PALAVRAGÍU ~i m. Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. /<turc. palavraci
- palavragiu m. flecar, fulău: alții ’mi zic palavragiu AL. .
- palavragíŭ s. (d. palavră. Și turc. palavrağy?). Iron. Mincinos, care spune palavre. – Fem. -gĭoaĭcă.
- palavragiu , palavragioaică
- PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.
- PALAVRAGIU , clănțău, flecar, guraliv, limbut, vorbăreț, vorbă-lungă, locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, ( și ) farfara, gureș, toacă-gură, ( și ) spornic, vorbareț, pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, dîrdală, lehău, leorbău, stroncănitor, (prin ) tîndălit, trăncălău, limbareț, vorovaci, moftangiu, (rar ) moftolog, mofturean, meliță. (E un mare ~.)
- Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Antonime palavragiu
- Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sinonimul cuvântului palavragiu