Dicționar de sinonime
Sinonime particulă
Cuvântul „particulă” are următoarele sinonime:
particulă ( substantiv )
- corpuscul
- microobiect
- atom
- electron
- firicel
- foton
- grăunte
- moleculă
- negatron
- neutrino
- neutron
- părticică
- poziton
- pozitron
- proton
- quarc
- quark
- afix
- cuvânt ajutător
- prefix
- sufix
- particul
Sinonime Apropiate
- corpuscul - particulă, micro-obiect
- privat - particular, personal, individual
- subiectiv - personal, particular, părtinitor
- tipic - specific, caracteristic, propriu, particular, distinct, reprezentativ
- individual - personal, singur, câte unul, particular, aparte
- individualiza - a personaliza, a tipiza, a particulariza
- intim - privat, personal, particular, domestic, apropiat, familiar, afectuos
- caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
- dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
- caracteristică - particularitate, însușire, calitate
- specific - caracteristic, particular, propriu, special, tipic
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- spray - atomizor
- bob - grăunte, sămânță, boabă
- bucățică - fărâmă, părticică, fărâmătură, pic
Dex particulă
- particulă 1 Afix sau alt element invariabil, lipsit de sens, atașat la un cuvânt. 2 Termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile ca: prepoziții, conjuncții, adverbe de afirmație și de negație 3 Parte de vorbire care cuprinde diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales neflexibile. 4 Cuvânt utilizat înaintea numelor unor boierii, pentru a le preciza poziția ierarhică. 5 Prepoziție utilizată înaintea numelui de familie, indicând un titlu de noblețe. 6 Parte foarte mică de materie părticică. 7 ~ elementară Particulă constitutivă a materiei care își conservă individualitatea și care, în stadiul actual al cunoștințelor, nu poate fi divizată.
- PARTÍCULĂ, particule, 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din particule, particula.