Dicționar de sinonime
Sinonime pertinență
Cuvântul „pertinență” are următoarele sinonime:
pertinență ( substantiv )
- adecvație
- adecvare
- concordanță
- oportunitate
- relevanță
- validitate
Sinonime Apropiate
- nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
- înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
- coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
- conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
- consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
- disonanță - nepotrivire, neconcordanța
Dex pertinență
- pertinență 1 Ceea ce ține de un lucru. 2 Ceea ce aparține unui lucru. 3 Dependințe. 4 Împrejurimi. 5-7 Caracter sau însușire a ceea ce este pertinent (1, 4-5). 8-9 Însușire a unui element lingvistic sau fonetic de a fi pertinent (6-7).
- PERTINÉNȚĂ Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din pertinence.
- PERTINÉNȚĂ Caracterul a ceea ce este pertinent. .
- PERTINÉNȚĂ caracterul a ceea ce este pertinent. (< fr. pertinence)
- PERTINÉNȚĂ f. Caracter pertinent. /<fr. pertinence, lat. pertinentae
- *pertinénță f., pl. e (lat. pertinentia). Calitatea de a fi pertinent, de a se raporta la un lucru (relațiune).
- pertinenție pertinență
- PERTINÉNȚĂ (< pertinence): caracter al unui element lingvistic, grație căruia se poate pune în evidență funcția sa de comunicare.