Dicționar de sinonime

Sinonime pertinență

Cuvântul „pertinență” are următoarele sinonime:

pertinență ( substantiv )
  • adecvație
  • adecvare
  • concordanță
  • oportunitate
  • relevanță
  • validitate


Sinonime Apropiate

  • nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
  • potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
  • inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
  • infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
  • înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
  • măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
  • nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
  • obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
  • asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
  • coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
  • conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
  • consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
  • disonanță - nepotrivire, neconcordanța

Dex pertinență

  • pertinență 1 Ceea ce ține de un lucru. 2 Ceea ce aparține unui lucru. 3 Dependințe. 4 Împrejurimi. 5-7 Caracter sau însușire a ceea ce este pertinent (1, 4-5). 8-9 Însușire a unui element lingvistic sau fonetic de a fi pertinent (6-7).
  • PERTINÉNȚĂ Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din pertinence.
  • PERTINÉNȚĂ Caracterul a ceea ce este pertinent. .
  • PERTINÉNȚĂ caracterul a ceea ce este pertinent. (< fr. pertinence)
  • PERTINÉNȚĂ f. Caracter pertinent. /<fr. pertinence, lat. pertinentae
  • *pertinénță f., pl. e (lat. pertinentia). Calitatea de a fi pertinent, de a se raporta la un lucru (relațiune).
  • pertinenție pertinență
  • PERTINÉNȚĂ (< pertinence): caracter al unui element lingvistic, grație căruia se poate pune în evidență funcția sa de comunicare.


Sinonimul cuvântului pertinență

Sinonimul cuvântului pertinență


Testează-te!