Sinonime pizmuire

Cuvântul „pizmuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• fir - filament, filet, șuviță, fibră, fărâmă, pic, picătură, țâră
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• intrigă - vrajbă, cabală, uneltire, zâzanie, manevră, mâncătorie, mașinație, urzeală, tramă
• înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
• lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• paietă - fluturaș
• păstor - oier, cioban, păcurar
• păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
• păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
• peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern

Dex pizmuire

• pizmuire 1 Ură. 2 Dușmănie. 3 Invidie. 4 Încăpățânare. 5 Stăruință.
• PIZMUÍRE, pizmuiri, Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. – pizmui.
• PIZMUÍRE, pizmuiri, Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. Au prins să roadă viermii nesațiului și ai pizmuiții. C. PETRESCU, A. 311. Niște curci îmbătrînite Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd Și privind cu pizmuite a porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 206.
• pizmui2 pizmi2
• pizmui1 1 A urî. 2 A dușmăni. 3 A purta invidie cuiva. 4 A se încăpățâna. 5 A insista.
• PIZMUÍ, pizmuiesc, IV. A avea pizmă, a invidia pe cineva; a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + -ui.
• PIZMUÍ, pizmuiesc, IV. A avea pizmă pe cineva, a invidia; a dușmăni pe cineva. Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127. Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348.
• A PIZMUÍ ~iésc tranz. (persoane) A trata cu pizmă; a invidia. /pizmă + suf. ~ui
• pizmuì v. a avea pizmă, a invidia.
• pizmuĭésc v. tr. (d. pizmă; ngr. pismatóno, vsl. pizmiti sen). Invidiez. – Vechĭ și -măluĭésc.

Sinonimul cuvântului pizmuire

Testează-te!