Dicționar de sinonime

Sinonime plagă

Cuvântul „plagă” are următoarele sinonime:

plagă ( substantiv )
  • calamitate
  • catastrofă
  • dezastru
  • flagel
  • grozăvie
  • năpastă
  • nenorocire
  • pacoste
  • potop
  • prăpăd
  • pustiire
  • sinistru
  • urgie
  • rană
  • bubă
  • leziune
  • meteahnă
  • beleaznă
  • oajdă
  • rănitură


Sinonime Apropiate

  • catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
  • grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
  • dezastru - catastrofă, calamitate, nenorocire, năpastă, prăpăd, urgie
  • potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
  • flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
  • blestem - imprecație, maledicție, afurisenie, dezastru, potop, flagel, catastrofă, nenorocire
  • pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
  • sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
  • tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
  • leziune - rană, plagă, bubă
  • năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
  • nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
  • calamitate - nenorocire, dezastru
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • traumatism - leziune, traumă, rană, șoc, tulburare

Dex plagă

  • plagă2 placă
  • plagă1 1 Stare patologică a țesuturilor corpului, caracterizată prin întreruperea continuității tegumentelor și prin leziuni profunde, provocată accidental sau produsă pe cale operatorie rană, rănitură. 2 Nenorocire care atinge o colectivitate calamitate, flagel, năpastă, pacoste (1). 3 Neplăcere care se abate asupra unei persoane belea, bucluc, necaz. 4 (; rar) Defect. 5 Bucată de lemn în formă de lopățică, cu care învățătorul bătea copiii în palmă. 6 Lovitură dată cu plaga (5).
  • PLÁGĂ, plăgi, 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau chirurgical; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din plaga.
  • PLÁGĂ, plăgi, 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din plaga.
  • PLÁGĂ, plăgi, 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată în mod accidental (prin tăietură, împușcare etc.) sau produsă pe cale operatorie; rană. De cîte ori vedea plăgile de arsură de pe fața lui Niță, Baciu se făcea galben ca ceara și gemea ca omul greu chinuit. SLAVICI, N. I 242. 2. Calamitate, pacoste, nenorocire. Lupta a fost grea împotriva analfabetismului, însă s-a dus. Această plagă, cea mai dureroasă pentru un popor, a fost vindecată. SAHIA, U.R.S.S. 141.
  • PLÁGĂ 1. Rană (deschisă). 2. Calamitate; situație nenorocită. .


Sinonimul cuvântului plagă

Sinonimul cuvântului plagă


Testează-te!