Dicționar de sinonime
Sinonime plagă
Cuvântul „plagă” are următoarele sinonime:
plagă ( substantiv )
- calamitate
- catastrofă
- dezastru
- flagel
- grozăvie
- năpastă
- nenorocire
- pacoste
- potop
- prăpăd
- pustiire
- sinistru
- urgie
- rană
- bubă
- leziune
- meteahnă
- beleaznă
- oajdă
- rănitură
Sinonime Apropiate
- catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- dezastru - catastrofă, calamitate, nenorocire, năpastă, prăpăd, urgie
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
- blestem - imprecație, maledicție, afurisenie, dezastru, potop, flagel, catastrofă, nenorocire
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
- tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
- leziune - rană, plagă, bubă
- năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
- nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
- calamitate - nenorocire, dezastru
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- traumatism - leziune, traumă, rană, șoc, tulburare
Dex plagă
- plagă2 placă
- plagă1 1 Stare patologică a țesuturilor corpului, caracterizată prin întreruperea continuității tegumentelor și prin leziuni profunde, provocată accidental sau produsă pe cale operatorie rană, rănitură. 2 Nenorocire care atinge o colectivitate calamitate, flagel, năpastă, pacoste (1). 3 Neplăcere care se abate asupra unei persoane belea, bucluc, necaz. 4 (; rar) Defect. 5 Bucată de lemn în formă de lopățică, cu care învățătorul bătea copiii în palmă. 6 Lovitură dată cu plaga (5).
- PLÁGĂ, plăgi, 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau chirurgical; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din plaga.
- PLÁGĂ, plăgi, 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din plaga.
- PLÁGĂ, plăgi, 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată în mod accidental (prin tăietură, împușcare etc.) sau produsă pe cale operatorie; rană. De cîte ori vedea plăgile de arsură de pe fața lui Niță, Baciu se făcea galben ca ceara și gemea ca omul greu chinuit. SLAVICI, N. I 242. 2. Calamitate, pacoste, nenorocire. Lupta a fost grea împotriva analfabetismului, însă s-a dus. Această plagă, cea mai dureroasă pentru un popor, a fost vindecată. SAHIA, U.R.S.S. 141.
- PLÁGĂ 1. Rană (deschisă). 2. Calamitate; situație nenorocită. .