Dicționar de sinonime
Sinonime polemic
Cuvântul „polemic” are următoarele sinonime:
polemic ( adjectiv )
- combativ
- critic
- belicos
- incisiv
Sinonime Apropiate
- combativ - polemic, critic, intransigent
- critic - dificil, greu, zbuciumat, tulbure, grav, periculos, rău, combativ, polemic
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
- cronicar - recenzent, critic, cronograf
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- militarist - agresiv, războinic, belicos
- muștrului - a certa, a critica
- obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
Dex polemic
- polemic, ~ă 1 Care presupune o atitudine critică combativ, critic. 2 Care are caracter de controversă. 3 Care se prezintă sub forma unei lupte de idei vii sau agresive. 4-5 (Discuție în contradictoriu, agresivă sau aprinsă, sau) luptă de idei în scris, pe o temă literară, științifică, politică controversă, dezbatere, polemie (1).
- POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, , 1. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din polémique.
- POLÉMIC, -Ă, polemici, -e, Care ține de polemică, cu tendință de polemică; critic, combativ, bătăios. Cînd nu urmărește cîștigarea unei biruinți polemice, ci stabilirea unor adevăruri, chiar aspră, critica e mai folositoare decît o apologie. SADOVEANU, E. 40. Creștinismul meu este astăzi social și polemic. GALACTION, O. I 335.
- POLÉMIC, -Ă Care aparține polemicii; critic, combativ. .
- POLÉMIC, -Ă I. specific polemicii; critic, combativ. II. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos)
- POLÉMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de polemică; propriu polemicii. /<fr. polémique
- *polémic, -ă adj. (vgr. polemikós, de războĭ, d. pólemos, războĭ). Relativ la o ceartă pin scris: stil polemic, operă polemică. S. f., pl. ĭ. Ceartă pin scris: polemică literară, religioasă.
- POLÉMIC adj. v. combativ.
- POLEMIC combativ, critic. (Ton ~.)