Dicționar de sinonime

Sinonime prădător

Cuvântul „prădător” are următoarele sinonime:

prădător ( substantiv )
  • jefuitor
  • spoliator
  • jăpcan
  • jăpcaș
  • jăcaș
  • pleșcaș
  • pleșcuitor
  • prădaș
  • cheltuitor
  • înrobitor
  • risipitor
  • robitor
  • hoț
  • pungaș
  • borfaș
prădător ( adjectiv )
  • cheltuitor
  • înrobitor
  • risipitor
  • robitor


Sinonime Apropiate

  • spărgător - hoț, pungaș, jefuitor
  • găinar - potlogar, hoț, pungaș, coțcar, borfaș, șarlatan, escroc
  • hoț - pungaș, fur, borfaș, lotru, tâlhar, mână-lungă, ștrengar, șiret, isteț
  • borfaș - pungaș, hoț, găinar
  • șarlatan - escroc, impostor, pungaș, hoțoman, potlogar, panglicar
  • furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
  • cheltuitor - risipitor, nesocotit, mână-spartă, prodig
  • coțcar - șarlatan, escroc, pungaș, hoțoman
  • fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
  • cleptoman - hoț, pungaș, fur
  • pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
  • râde - a face haz, a hohoti, a se veseli, a se distra
  • răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
  • răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
  • răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat

Dex prădător

  • prădător, ~oare 1-2 , (Persoană, colectivitate, armată ) care jefuiește, mai ales în timp de război. 3-4 , (Persoană) care fură jefuitor, pradnic. 5-6 , (Om) rapace. 7 (; oameni) Care risipește cheltuitor, risipitor. 8 Persoană care subjugă înrobitor.
  • PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, și , , 1. și (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. și Om risipitor, cheltuitor. 3. , (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + -ător.
  • PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, și 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + -ător.
  • PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, și (Rar) 1. Cel care pradă, care jefuiește. Aidi la Fulga Ăl bătrîn, ăl bătrîn, ăl de demult, Prădător de nouă țări, înșălător de nouă domni! PĂSCULESCU, L. P. 297. 2. (Regional) Risipitor, cheltuitor. Și ți-i beutor bărbatu; Beutor și prădător Și la lucru n-are spor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185.
  • PRĂDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care pradă; jefuitor. /a prăda + suf. ~tor
  • prădător m. cel ce pradă.
  • PRĂDĂTÓR s. v. hoț, pungaș.
  • PRĂDĂTÓR adj., s. v. cheltuitor, înrobitor, risipitor, robitor.
  • PRĂDĂTÓR s. jefuitor, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.)
  • prădător HOȚ. PUNGAȘ.


Sinonimul cuvântului prădător

Sinonimul cuvântului prădător


Testează-te!