Sinonime predicativ

Cuvântul „predicativ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• apodictic - categoric, indiscutabil
• peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
• răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
• ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
• formal - convențional, birocratic, convenit, categoric, indiscutabil, decis
• incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
• indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
• necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
• nesmintit - sigur, cert, categoric
• bineînțeles - desigur, neîndoielnic, cert, categoric, firește
• definitiv - hotărât, încheiat, terminat, finisat, irevocabil, categoric, nestrămutat
• determinant - decisiv, hotărâtor, categoric, esențial, important, capital, fundamental
• absolut - complet, deplin, total, cert, sigur, neapărat, categoric, stringent
• decis - hotărât, categoric, indiscutabil
• expres - explicit, limpede, clar, răspicat, categoric, special, anume, înadins, într-adins

Dex predicativ

• predicativ, ~ă 1 Care formează sau poate forma un predicat (1). 2 Care conține un predicat. 3 Care are valoare de predicat (1). 4 Care se referă la predicat (1). 5 Verb ~ Verb care poate forma singur predicatul (1). 6 Nume ~ Nume care, împreună cu un verb copulativ la un mod personal, formează predicatul (1) unei propoziții. 7 Propoziție ~ă Propoziție care îndeplinește funcția de nume predicativ (6) al unei propoziții regente. 8 Care se referă la predicat (4). 9 Care aparține predicatului (4). 10 Care formează un predicat (4).
• PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, 1. Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din prédicatif.
• PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, 1. Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din prédicatif.

Sinonimul cuvântului predicativ

Testează-te!