Sinonime pricinaș

Cuvântul „pricinaș” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
• inculpat - acuzat, învinuit, pârât, împricinat, reclamat
• făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
• acuzat - inculpat, învinuit
• certăreț - arțăgos, agresiv, gâlcevilor, scandalagiu, zurbagiu
• colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
• zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
• gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
• arțăgos - certăreț, agresiv
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• cârcotaș - certăreț, nemulțumit, cârciogar, incomod, intrigant, bârfitor, colportor
• buclucaș - cârcotaș, agasant
• reclamant - pârât, învinovățit, denunțat
• pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț

Dex pricinaș

• pricinaș, ~ă 1-2 , (Om) certăreț. 3 Parte într-un proces. 4 Reclamant. 5 (Rar) Autor al unei infracțiuni făptaș.
• PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, și , 1. și , (Om) certăreț. 2. și Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + -aș.
• PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, și 1. Persoană care caută pricină; certăreț, gîlcevitor. ◊ (Adjectival) Măriuca lui moș Andrei ne e arătată ca femeie pricinașă. CĂLINESCU, I. C. 19. Oamenii sînt răi și pricinași în Podeni. CARAGIALE, O. I 284. 2. Persoană implicată într-un proces; împricinat. Se aflau alți pricinași care așteptau în picioare... strigarea aprozilor. SADOVEANU, Z. C. 81. Pricinașii lăsaseră drumurile judecății și buna înțelegere domnea între toți poporenii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 178. Pricinașii au trebuit să se supună la judecata împărătesei. RETEGANUL, P. IV 32. ♦ (Rar) Făptuitor; vinovat. Dar fugăritul degeaba aștepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaș. POPA, V. 89.
• PRICINÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. pop. 1) Persoană înclinată să caute pricină (ceartă); om gâlcevitor; cârcotaș. 2) v. ÎMPRICINAT. /pricină + suf. ~aș
• pricinaș m. cel ce caută pricină.
• pricináș, -ă adj. (d. pricină). Care umblă după pricinĭ, cîrcotaș. Împricinat: nurora pricinașă, toțĭ pricinașiĭ (VR. 1911, 8, 208). V. boclucaș și căuzaș.
• împricinat, ~ă , 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Persoană) învinuită de ceva.

Sinonimul cuvântului pricinaș

Testează-te!