Dicționar de sinonime
Sinonime râni
Cuvântul „râni” are următoarele sinonime:
râni ( verb )
- a râcălui
răni ( verb )
- durea
- insulta
- îndurera
- întrista
- jigni
- mâhni
- ofensa
- ultragia
- a [se] leza
- a [se] vulnera
- a [se] vătăma
- a [se] săgni
- a [se] prizări
- a [se] plăgui
- a contuziona
- a vătăma
- a accidenta
- a leza
- a jigni
- a ofensa
- a insulta
- râni
Sinonime Apropiate
- leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
- jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
- atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
- îndurera - a întrista, a mâhni
- întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura
- mâhni - a supăra, a indispune, a amărî, a întrista, a îndurera
- necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
- afecta - a destina, a distribui, a repartiza, a întrista, a îndurera, a indispune, a leza, a prejudicia, a atinge
- afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
Dex râni
- râni2 răni1
- râni1 1 A curăța ceva de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc) a râcălui (7). 2 A săpa la suprafață a râcâi. 3-4 A curăța, a lua de pe masă. 5 A izgoni.
- RÂNÍ, rânesc, IV. A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din rina.
- A RÂNÍ ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina
- RÎNÍ, rînesc, IV. A curăța un loc (în special un grajd) de stratul de murdărie depus. Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. ◊ (Complementul indică stratul îndepărtat; atestat în forma răni) Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. ◊ Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. – Variantă: răní IV.
- rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.
- 2) rînésc, V. rănesc.
- 1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț.
- rânesc (zăpada), -neam 1
- RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)