Sinonime rang

Cuvântul „rang” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• grad - nivel, stadiu, treaptă, rang, funcție, poziție
• ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
• treaptă - rang, grad, nivel, ierarhie, etapă, fază, moment
• calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
• șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
• spiță - fuscel, stinghie, rudă, neam, rang, grad, descendență, origine
• strat - patul, răzor, brazdă, sediment, depozit, pătură, categorie, clasă, grupare
• șirag - rând, șir, lanț, fir, salbă, colan, colier
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• împrejurare - caz, circumstanță, situație, stare, condiție, postură, ocazie, prilej, moment
• manifestație - demonstrație, miting, manifestare
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
• clasă - categorie, fel, gen, soi, specie, tip, varietate, grup, ierarhie
• păstrător - cruțător, econom, chibzuit, strângător

Dex rang

• rang1 1 Loc ocupat de o singură persoană sau de o instituție într-o ierarhie, după criteriul importanței funcției 2 Treaptă ierarhică socială grad (27). 3 De ~ul întâi sau de primul (sau al doilea ) ~ De calitatea întâi (sau a doua ). 4 De gradul întâi. 5 Grad militar. 6 Șir de persoane. 7 Lojă de ~ul întâi (sau al doilea) Lojă din rândul situat imediat deasupra parterului (sau din rândul al doilea). 8 Unitate de ~ul întâi Unime. 9 Loc pe care îl ocupă un cuvânt, un fonem în ordinea frecvenței.
• rang2 rangă1
• RANG, ranguri, 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. Șir de persoane. – Din rang.
• RANG, ranguri, 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism ) Șir de persoane. – Din rang.

Sinonimul cuvântului rang

Testează-te!