Dicționar de sinonime

Sinonime reconciliere

Cuvântul „reconciliere” are următoarele sinonime:

reconciliere ( substantiv )
  • împăcare
  • conciliere
  • înțelegere
  • punere de acord
  • reapropiere
  • reconciliare
  • reconciliație


Sinonime Apropiate

  • conciliere - unire, acord, armonie, împăcare
  • pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
  • pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
  • râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
  • satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
  • schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
  • sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
  • zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
  • gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
  • împăciuire - înțelegere, armonie
  • alianță - asociere, înțelegere, legătură, solidarizare
  • animozitate - neînțelegere, confruntare, nervozitate, ostilitate
  • aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
  • coaliție - alianță, unire, asociere, înțelegere, convenție
  • comprehensiune - înțelegere, pătrundere, pricepere

Dex reconciliere

  • reconciliere 1 Punere de acord. 2 Împăcare.
  • RECONCILIÉRE, reconcilieri, Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. – reconcilia.
  • RECONCILIÉRE, reconcilieri, Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.
  • RECONCILIÉRE Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. .
  • reconcilia 1-2 A (se) împăca. 3-4 A (se) pune din nou de acord.
  • RECONCILIÁ, reconciliez, I. și A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. – Din réconcilier.
  • RECONCILIÁ, reconciliez, I. A împăca, a pune de acord. ◊ Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86.
  • RECONCILIÁ I. , A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. .
  • RECONCILIÁ tr., a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)
  • A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier


Sinonimul cuvântului reconciliere

Sinonimul cuvântului reconciliere


Testează-te!