Dicționar de sinonime
Sinonime reconciliere
Cuvântul „reconciliere” are următoarele sinonime:
reconciliere ( substantiv )
- împăcare
- conciliere
- înțelegere
- punere de acord
- reapropiere
- reconciliare
- reconciliație
Sinonime Apropiate
- conciliere - unire, acord, armonie, împăcare
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- împăciuire - înțelegere, armonie
- alianță - asociere, înțelegere, legătură, solidarizare
- animozitate - neînțelegere, confruntare, nervozitate, ostilitate
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- coaliție - alianță, unire, asociere, înțelegere, convenție
- comprehensiune - înțelegere, pătrundere, pricepere
Dex reconciliere
- reconciliere 1 Punere de acord. 2 Împăcare.
- RECONCILIÉRE, reconcilieri, Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. – reconcilia.
- RECONCILIÉRE, reconcilieri, Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.
- RECONCILIÉRE Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. .
- reconcilia 1-2 A (se) împăca. 3-4 A (se) pune din nou de acord.
- RECONCILIÁ, reconciliez, I. și A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. – Din réconcilier.
- RECONCILIÁ, reconciliez, I. A împăca, a pune de acord. ◊ Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86.
- RECONCILIÁ I. , A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. .
- RECONCILIÁ tr., a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)
- A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier