Dicționar de sinonime
Sinonime refuta
Cuvântul „refuta” are următoarele sinonime:
refuta ( verb )
- a combate
- a contesta
- a contrazice
- a dezavua
- a dezminți
- a obiecta
Sinonime Apropiate
- nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
- obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
- contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
- contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
- infirma - a anula, a abroga, a dezminți, a contrazice, a desființa
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
- contrazice - a se opune, a dezminți, a infirma, a anula
- dezminți - a contesta, a infirma
- dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice
- disputa - a se confrunta, a se contrazice, a se certa, a contesta, a avea loc, a se desfășura, a se juca
- indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
- încontra - a se opune, a contrazice
- încontrare - contrazicere, înfruntare
- lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
- obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
Dex refuta
- refuta A combate (o teorie, o afirmație) prin argumente puternice.
- REFUTÁ, refutez, I. A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din réfuter, refutare.
- REFUTÁ, refutez, I. (Franțuzism ) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din refuter, refutare.
- REFUTÁ, refutez, I. (Franțuzism învechit) A respinge, a combate cu argumente puternice ceea ce susține cineva. Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refutează scrierea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 604. ◊ Pe cît ne-a putut ierta starea lucrului și cuviința de a nu ne discredita unii pe alții și a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732.
- REFUTÁ I. A combate cu argumente temeinice. .
- REFUTÁ tr. a combate cu argumente temeinice. (< fr. réfuter)
- A REFUTÁ ~éz tranz. livr. (afirmații, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. /<fr. réfuter, lat. refutare
- refutà v. a combate victorios argumentele cuiva: a refuta o acuzare.
- *refutéz v. tr. (lat. re-fúto, -áre). Ret. Distrug argumentele cuĭva: a refuta calomniile cuĭva. Pin ext. A refuta un scriitor, o carte.