Dicționar de sinonime

Sinonime reproșa

Cuvântul „reproșa” are următoarele sinonime:

reproșa ( verb )
  • a imputa
  • a bănui
  • a prihăni
  • obiecta
  • a obiecta
  • a spune
  • a zice
  • a prici
  • a remonstra


Sinonime Apropiate

  • obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
  • remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
  • spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
  • spunere - proverb, zicală, zicere
  • zice - a spune, a vorbi, a exprima, a comunica, a rosti, a afirma, a declara, a susține, a considera
  • glăsui - a vorbi, a comunica, a spune, a zice
  • grăi - a vorbi, a zice, a spune, a glăsui, a cuvânta, a comunica
  • imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
  • mărturisi - a spune, a declara, a afirma, a zice, a susține, a admite, a confirma, a atesta, a adeveri
  • afirma - a spune, a zice, a susține, a declara, a exprima, a se remarca, a se impune, a se evidenția
  • arăta - a indica, a preciza, a semnala, a dezvălui, a sesiza, a da la lumină, a exprima, a zice, a spune
  • exprima - a spune, a formula, a zice, a declara, a vorbi, a comunica, a expune, a relata, a înfățișa
  • povesti - a istorisi, a expune, a nara, a relata, a înfățișa, a spune
  • presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
  • presupune - a bănui, a crede, a imagina, a-și închipui

Dex reproșa

  • reproșa 1-2 A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri a(-și) imputa.
  • REPROȘÁ, reproșez, I. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din reprocher.
  • REPROȘÁ, reproșez, I. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din reprocher.
  • REPROȘÁ, reproșez, I. A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri. Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377. ◊ (Cu pronumele în dativ) În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. CR. III 271.
  • REPROȘÁ I. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. .
  • REPROȘÁ tr. a aduce cuiva reproșuri. (< fr. reprocher)
  • A REPROȘÁ ~éz tranz. (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher
  • reproșà v. a imputa.
  • *reproșéz v. tr. (fr. reprocher, d. lat. pop. *repropiare, a apropia, d. prope, aproape). Fac reproșurĭ, imputez, mustru; a reproșa cuĭva o greșală.
  • reproșa ( 3 și reproșează, 1 reproșăm, reproșînd)


Sinonimul cuvântului reproșa

Sinonimul cuvântului reproșa


Testează-te!