Dicționar de sinonime
Sinonime reziliență
Cuvântul „reziliență” are următoarele sinonime:
reziliență ( substantiv )
- anduranță
- duritate
- forță
- rezistență
- robustețe
- soliditate
Sinonime Apropiate
- duritate - rezistență, tărie, soliditate, asprime, răutate, bruta late, neomenie
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- granit - tărie, forță, duritate
- presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
- severitate - asprime, exigență, intransigență, rigoare, strictețe, duritate, rigiditate
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- strășnicie - severitate, rigoare, duritate
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
- viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana
- violenta - a forța, a constrânge, a sili
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
- vitalitate - forță, vigoare, energie, putere, trăinicie
Dex reziliență
- reziliență Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.
- REZILIÉNȚĂ Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. – Din résilience.
- REZILIÉNȚĂ Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. – Din résilience.
- REZILIÉNȚĂ Rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. .
- REZILIÉNȚĂ proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri. (< fr. résilience)