Dicționar de sinonime
Sinonime risipitor
Cuvântul „risipitor” are următoarele sinonime:
risipitor ( substantiv )
- cheltuitor
risipitor ( adjectiv )
- devastator
- dezastruos
- distructiv
- distrugător
- nimicitor
- pustiitor
- ruinător
- cheltuitor
- prodig
- risipelnic
- prădător
- cheltuielnic
- istrăvitor
- împrăștietor
- spart
- debordant
- disipator
Sinonime Apropiate
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- cheltuitor - risipitor, nesocotit, mână-spartă, prodig
- distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
- mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- vandal - barbar, distrugător, devastator
- răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
- virulent - vătămător, distrugător, morbid
Dex risipitor
- risipitor, ~oare , 1-2 (Persoană) care își risipește averea, bunurile cheltuitor (3). 3-4 (Persoană) care produce ruină nimicitor, distrugător (1).
- RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + -tor.
- RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, 1. (În opoziție cu strîngător, econom) Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. Cu cît egumenul este econom, cu atît frate-său e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ◊ (Adverbial) Nici un romîn nu avea atiția bani și nu trăia atît de risipitor ca el. VORNIC, P. 126. 2. (Învechit) Care produce ruină; distrugător, nimicitor. Țara slăbită de atîtea nevoi ale războaielor, ale domnilor tirani și risipitori de țară. BĂLCESCU, O. II 143.
- RISIPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival. Care risipește; cheltuitor. /a risipi + suf. ~tor
- risipitor m. cel ce risipește.
- risipitór, -oáre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig.
- RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.
- RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
- RISIPITOR , cheltuitor, prodig, (rar) risipelnic, ( și ) prădător, cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, spart. (Om ~.)
- risipitor DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR.
Antonime risipitor
- Risipitor ≠ avar, econom, strângător
Sinonimul cuvântului risipitor