Dicționar de sinonime

Sinonime văicări

Cuvântul „văicări” are următoarele sinonime:

văicări ( verb )
  • a se văita
  • a se lamenta
  • a se tângui
Alte sinonime:
  • văita
  • a se boci
  • a se căina
  • a [se] jeli
  • a [se] jelui
  • a se plânge
  • a se aoli
  • a se mișeii
  • a se olălăi
  • a se olecăi
  • a se plângătui
  • a se scârbi
  • a se văiera
  • a se văina
  • a se vălăcăi
  • a [se] cânta
  • a [se] dăuli
  • a se frăsui
  • a se glăsi
  • a se glăsui
  • a văita


Sinonime Apropiate

  • văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
  • văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
  • geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
  • căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
  • jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
  • lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
  • boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
  • smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
  • geamăt - scâncet, vaiet, suspin, icnet, oftat, tânguire
  • jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
  • negocia - a trata, a discuta, a trafica, a parlamenta
  • bocet - plângere, tânguire, jelanie
  • elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
  • ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
  • vaiet - geamăt, plânsei, vaier, bocet, tânguire

Dex văicări

  • VĂICĂRÍ, văicăresc, IV. A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ A manifesta o falsă desperare. – Din vai.
  • VĂICĂRÍ, văicăresc, IV. ( și ) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ A manifesta o falsă desperare. – Din vai.
  • VĂICĂRÍ, văicăresc, IV. (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. ◊ Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. ◊ (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. ♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare. – Variante: văicărá, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), I, văicălí (POPESCU, B. IV 87) IV.
  • A SE VĂICĂRÍ mă ~ésc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai
  • văicărí v. a se văieta: călugărițele se văicărau de focul ce le ajunsese ISP. .
  • VĂICĂRÁ I văicări.
  • VĂICĂLÍ IV văicări.
  • văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase gîștele.
  • văicăresc, -ream 1
  • VĂICĂRÍ vb. v. văita.


Sinonimul cuvântului văicări

Sinonimul cuvântului văicări


Testează-te!