Dicționar de sinonime

Sinonime smucit

Cuvântul „smucit” are următoarele sinonime:

smucit ( adjectiv )

Sinonime Apropiate

smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
apucat - smintit, nebun
înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
trăsnit - zănatic, nebun, smintit, apucat, extravagant
tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, 1. (În sintagme și ) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. Trăsnit, țicnit, nebun. – smuci.
SMUCÍT1 Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – smuci.
SMUCIT1 Faptul de a (se) smuci; mișcare bruscă și scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – smuci.
SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, 1. (În sintagme și ) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. Trăsnit, țicnit, nebun. – smuci.
SMUCÍT, -Ă, smuciți, -te, (Și în forma smuncit) Tras cu putere (spre a fi smuls, scos, urnit dintr-un loc); mișcat brusc încolo și încoace. În legănarea smuncită a arcurilor încercam să ațipesc. C. PETRESCU, S. 78. ◊ (Adverbial) Am înțeles... răspunse gîdele inălțînd ochii holbați de deasupra păcătosului, pe care-l răsucea și-l fereca, smuncit și cu grabă. SADOVEANU, Z. C. 131. ◊ Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit, repezit. (Despre oameni) Smucit la vorbă = care vorbește iute, repezit. îi smuncit la vorbă, cam gîngav și bolborosește. SADOVEANU, F. J. 109. – Variante: smuncít, -ă, smîncít, -ă (V. ROM. februarie 1952, 105)
SMÂCÍ IV smuci.
SMÂNCÍ IV smuci.
SMÂNCÍT, -Ă smucít2.

Sinonimul cuvântului smucit