Sinonime strofă

Cuvântul „strofă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
• secreție - produs, substanță (glandulară), secretare
• sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
• situație - împrejurare, circumstanță, ipostază, conjunctură, postură, stare, context, avere, situație
• spația - a rări, a distanța, a depărta
• spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
• șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
• țipar - presă, ștanță, zaț, imprimare, tipărire, text, model, șablon, calapod
• tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
• fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
• fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
• for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ

Dex strofă

• STRÓFĂ, strofe, Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă) și uneori prin înțeles. ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din strophe, stropha.
• STRÓFĂ, strofe, Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă). ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din strophe, stropha.
• STRÓFĂ, strofe, Fiecare dintre diviziunile unei poezii, constînd din două sau mai multe versuri și reprezentînd de obicei o unitate de versificație. «Familia» i-a publicat o poezie de trei strofe. REBREANU, I. 62. Din totul se înalță un cîntec către soare De dragoste nespusă... O falnică poemă de strofe arzătoare. MACEDONSKI, O. I 117. Prietinul meu Negri, iubit și dulce frate, îți scriu aceste strofe din locuri depărtate. alecsandri, P. I 239. ♦ (În tragedia greacă antică, în opoziție cu antistrofă) Arie în versuri cîntată de o parte a corului (în timp ce evolua ritmic pe scenă).
• STRÓFĂ (În tragedia greacă antică) Partea cântată de cor în timp ce se deplasa de la stânga la dreapta scenei. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), formată din mai multe versuri. .

Sinonimul cuvântului strofă

Testează-te!