Dicționar de sinonime
Sinonime trebuință
Cuvântul „trebuință” are următoarele sinonime:
trebuință ( substantiv )
- utilitate
- necesitate
- nevoie
- treabă
- lipsă
- cerință
- exigență
- imperativ
- obligație
- pretenție
- folos
- priință
- polză
- solicitare
- niștotă
- nevoință
- nevoire
- recerință
- comandament
Sinonime Apropiate
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
- comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
- exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
- cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
- servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
- folosi - a întrebuința, a utiliza, a face uz, a uza, a recurge la, a fi de folos, a servi, a ajuta, a sluji
- folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
- interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
- întrebuința - a folosi, a utiliza, a practica, a se servi, a consuma, a pierde
- consuma - a folosi, a întrebuința, a utiliza, a mânca, a bea, a îngurgita, a nimici, a distruge, a obosi
- aplica - a practica, a folosi, a întrebuința, a utiliza, a se consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) devota, a pune
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
Dex trebuință
- trebuință 1 Necesitate. 2 De nici o ~ Nefolositor. 3 De bună ~ De mare folos. 4 Cu ~ În mod necesar. 5-6 De ~ (Care este) necesar. 7-8 (Care este) util folositor. 9-10 (Care este) potrivit propice. 11 A face ~ (să...) sau a fi (de) ~ A trebui (8). 12 A-i face ~ A trebui (1). 13 În ~ța (cuiva) Pentru necesitățile cuiva. 14 A nu (mai) fi (de) nici o ~ A fi cu totul inutil. 15 Chestiune. 16 Interes.
- TREBUÍNȚĂ, trebuințe, 1. Nevoie, necesitate. ◊ De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Rar) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + -ință.
- TREBUÍNȚĂ, trebuințe, 1. Nevoie, necesitate. ◊ , De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Ieșit din uz) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + -ință.