Dicționar de sinonime

Sinonime trebuință

Cuvântul „trebuință” are următoarele sinonime:

trebuință ( substantiv )
  • utilitate
  • necesitate
  • nevoie
  • treabă
  • lipsă
  • cerință
  • exigență
  • imperativ
  • obligație
  • pretenție
  • folos
  • priință
  • polză
  • solicitare
  • niștotă
  • nevoință
  • nevoire
  • recerință
  • comandament


Sinonime Apropiate

  • nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
  • cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
  • necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
  • comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
  • exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
  • pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
  • cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
  • servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
  • folosi - a întrebuința, a utiliza, a face uz, a uza, a recurge la, a fi de folos, a servi, a ajuta, a sluji
  • folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
  • interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
  • întrebuința - a folosi, a utiliza, a practica, a se servi, a consuma, a pierde
  • consuma - a folosi, a întrebuința, a utiliza, a mânca, a bea, a îngurgita, a nimici, a distruge, a obosi
  • aplica - a practica, a folosi, a întrebuința, a utiliza, a se consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) devota, a pune
  • aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire

Dex trebuință

  • trebuință 1 Necesitate. 2 De nici o ~ Nefolositor. 3 De bună ~ De mare folos. 4 Cu ~ În mod necesar. 5-6 De ~ (Care este) necesar. 7-8 (Care este) util folositor. 9-10 (Care este) potrivit propice. 11 A face ~ (să...) sau a fi (de) ~ A trebui (8). 12 A-i face ~ A trebui (1). 13 În ~ța (cuiva) Pentru necesitățile cuiva. 14 A nu (mai) fi (de) nici o ~ A fi cu totul inutil. 15 Chestiune. 16 Interes.
  • TREBUÍNȚĂ, trebuințe, 1. Nevoie, necesitate. ◊ De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Rar) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + -ință.
  • TREBUÍNȚĂ, trebuințe, 1. Nevoie, necesitate. ◊ , De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Ieșit din uz) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + -ință.


Sinonimul cuvântului trebuință

Sinonimul cuvântului trebuință


Testează-te!