Dicționar de sinonime
Sinonime tupeu
Cuvântul „tupeu” are următoarele sinonime:
tupeu ( substantiv )
- obrăznicie
- aroganță
- impertinență
- insolență
- măgărie
- necuviință
- neobrăzare
- nerușinare
- sfruntare
- trufie
- semeție
- morgă
- prezumție
- țâfnă
- îndrăzneală
- cutezanță
Sinonime Apropiate
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
- insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
Dex tupeu
- tupeu 1 Îndrăzneală exagerată cutezanță. 2 Impertinență. 3 (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu.
- TUPÉU Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din toupet.
- TUPÉU, (rar) tupeuri, Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din toupet.
- TUPÉU Atitudine îndrăzneață; îndrăzneală, cutezanță, obrăznicie.
- TUPÉU 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. .
- TUPÉU I. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)
- TUPÉU ~ ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /<fr. toupet
- tupeu n. fig. îndrăzneală, nerușinare (= fr. toupet).
- *tupéŭ n., pl. eĭe saŭ ee și eurĭ (fr. toupet, moț, îndrăzneală, d. vfr. toup, top, d. germ. de jos topp, germ. de sus zopf, vîrf, moț. V. cĭuf 1). Impertinență, nesfială: a răspunde cu tupeŭ. V. moțat.
- tupeu.