Dicționar de sinonime
Sinonime zvânturat
Cuvântul „zvânturat” are următoarele sinonime:
zvânturat ( substantiv )
- aventurier
zvânturat ( adjectiv )
- neserios
- zburdalnic
- flușturatic
- fluturatic
- frivol
- ușuratic
- vânturatic
- zvânturatic
- futil
- spulberatic
- zărpălatic
- zburatic
- sprințar
- zbrehui
- vânturos
- drăcos
- neastâmpărat
- nebun
- nebunatic
- vioi
- zăpăcit
- zbânțuit
- zglobiu
- zurliu
- zvăpăiat
- zbanghiu
- sturlubatic
- sturluibat
- saitoc
- șulhetic
- zburdatic
- zburdător
- aventurier
Sinonime Apropiate
- zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
- zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
- flușturatic - neserios, nebunatic, ușuratic, frivol, nestatornic
- sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
- nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- frivol - ușuratic, neserios, libertin, flușturatic
- neserios - ușuratic, superficial, flușturatic, frivol
- sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
- zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie
- zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
- jucăuș - vioi, zglobiu, neastâmpărat, dinamic
- aiurit - zăpăcit, zănatic, zurliu, besmetic, țicnit, nebun
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- nechibzuit - nesocotit, nebunesc, imprudent, ușuratic
Dex zvânturat
- ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, Ușuratic, flușturatic, nesocotit, aiurit; zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; ) Aventurier; pribeag. – zvântura.
- ZVÂNTURÁT, -Ă, zvânturați, -te, Ușuratic, flușturatic, nesocotit; zburdalnic; zvăpăiat. ♦ (Substantivat, ) Aventurier; pribeag. – zvântura.
- ZVÂNTURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care privește totul cu ușurință; lipsit de seriozitate; ușuratic. 2) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zvăpăiat; zbanghiu. 3) Care este înclinat spre aventuri; căruia îi plac aventurile. /v. a se zvântura
- ZVÂNTURÁ, zvấntur, I. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – vântura.
- ZVÎNTURÁT, -Ă, zvînturați, -te, Ușuratic, flușturatic, nesocotit; zburdalnic, zvăpăiat. Împotriva acestui fecior zvînturat al mazilului Antonie sînt și alte pîri. Stăpînul nostru l-a mai certat o dată pentru nebuniile lui. SADOVEANU, Z. C. 282. Alexandru ducea viață zvînturată de boier tînăr. id. P. 34. ♦ (Substantivat) Om flușturatic; aventurier, vîntură-țară; pribeag. Un zvînturat! un englez care nu-i pasă nici de el, nici de treizeci de oameni ce-l însoțesc! La TDRG. La provocări sumețe de-un soi de zvînturat, Arunc disprețul. ALECSANDRI, T. II 81. Eu, un pribeag din lume, un zvînturat străin, în casa ta mănoasă căzut chiar din senin multă lume călcat-am, pribegind. ALECSANDRI, T. II 67.
- A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
Sinonimul cuvântului zvânturat