Sinonime îndupleca

Cuvântul „îndupleca” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• aproba - admite, a accepta, a primi, a concede, a se învoi, a permite, a încuviința, a consimți, a îngădui
• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
• admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
• concede - a consimți, a admite, a primi, a (se) învoi, a aproba
• consimți - a aproba, a accepta, a fi de acord, a încuviința, a admite, a binevoi, a catadixi, a vrea
• suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
• încuviința - a aproba, a fi de acord, a consimți, a se învoi
• accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
• feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
• îndura - a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi, a trage, a se milostivi, a binevoi, a consimți, a accepta
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• convinge - a asigura, a decide, a determina, a hotărî, a recunoaște, a-și da seama, a se încredința
• preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite

Dex îndupleca

• îndupleca 1 A dubla. 2-3 A (se) încovoia. 4 A tivi. 5 A se feri. 6-7 A face, a convinge pe cineva (să se supună sau) să consimtă la ceva. 8 A forța să renunțe la ceva sau la cineva. 9-10 A (se) converti. 11 A atrage spre ceva. 12 A trece de partea cuiva a se îndura (3). 13 A se lăsa convins. 14 A înduioșa. 15 (Pop) A seduce fecioare. 16 A avea tendința să... 17-18 A (se) împături. 19 A se arăta milos, bun.
• ÎNDUPLECÁ, îndúplec, I. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca ( „a îndupleca” < ).
• ÎNDUPLECÁ, îndúplec, I. 1. A face să cedeze, să accepte, să consimtă; a determina, a convinge, a hotărî (pe cineva) să facă ceva. Îi făcu mustrări amare că-l părăsește în împrejurări grele pentru el și încercă să-l înduplece să rămînă pe loc. CĂLINESCU, E. 381. Două eleve veniră și vesele, vorbarețe, aprinse de joc, îl rugară frumos și-l înduplecară. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec. EMINESCU, O. I 116. 2. A ceda, a se lăsa convins (de rugămințile și argumentele cuiva sau sub imboldul unor sentimente proprii). Ghiță, Ghiță, se tînguia dînsa; lasă băiatul în pace; înduplecă-te. SADOVEANU, M. C. 18. Și se-nduplecă omul nostru, de mila copiilor. RETEGANUL, P. I 43. După multe rugăciuni se înduplecă. ISPIRESCU, L. 73. Nu cumva să te îndupleci de rugămintea lui! CREANGĂ, P. 225.

Sinonimul cuvântului îndupleca

Testează-te!