Dicționar de sinonime
Sinonime concede
Cuvântul „concede” are următoarele sinonime:
concede ( verb )
- a consimți
- a admite
- a primi
- a (se) învoi
- a aproba
Alte sinonime:
- accepta
- admite
- aproba
- concesiona
- consimți
- încuviința
- îndupleca
- îngădui
- învoi
- lăsa
- permite
- primi
- a accepta
- a concesiona
- a îndupleca
- a îngădui
- a învoi
- a da voie
- a încuviința
- a lăsa
- a permite
Sinonime Apropiate
- aproba - admite, a accepta, a primi, a concede, a se învoi, a permite, a încuviința, a consimți, a îngădui
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
- încuviința - a aproba, a fi de acord, a consimți, a se învoi
- accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
- consimți - a aproba, a accepta, a fi de acord, a încuviința, a admite, a binevoi, a catadixi, a vrea
- suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
- admis - acceptat, primit, permis, aprobat
- admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
Dex concede
- concede 1 A nu (mai) opune nici o împotrivire a ceda. 2 A încuviința. 3 (; subiectul este un stat, oraș ) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu a concesiona.
- CONCÉDE, concéd, III. A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din concéder.
- CONCÉDE, concéd, III. (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.).
- CONCÉDE III. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). .
- CONCÉDE tr. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)
- A CONCÉDE concéd tranz. livr. (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéder
- concede v. 1. a acorda ca privilegiu: a concede unei companii o linie ferată; 2. a ceda (într’o discuțiune).
- *concéd și -éz, a -á v. tr. (fr. concéder, d. lat. concédo, -cédere. V. cedez, purced). Acord ca o favoare, drept orĭ privilegiŭ. – Rar și -céd, -cés, a -céde (după purced).
- conced, -ceadă 3 , -cedând
- CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.