Dicționar de sinonime

Sinonime concede

Cuvântul „concede” are următoarele sinonime:

concede ( verb )
  • a consimți
  • a admite
  • a primi
  • a (se) învoi
  • a aproba
Alte sinonime:
  • accepta
  • admite
  • aproba
  • concesiona
  • consimți
  • încuviința
  • îndupleca
  • îngădui
  • învoi
  • lăsa
  • permite
  • primi
  • a accepta
  • a concesiona
  • a îndupleca
  • a îngădui
  • a învoi
  • a da voie
  • a încuviința
  • a lăsa
  • a permite


Sinonime Apropiate

  • aproba - admite, a accepta, a primi, a concede, a se învoi, a permite, a încuviința, a consimți, a îngădui
  • încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
  • preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
  • încuviința - a aproba, a fi de acord, a consimți, a se învoi
  • accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
  • consimți - a aproba, a accepta, a fi de acord, a încuviința, a admite, a binevoi, a catadixi, a vrea
  • suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
  • știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
  • lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
  • admis - acceptat, primit, permis, aprobat
  • admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
  • agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
  • asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
  • consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
  • pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație

Dex concede

  • concede 1 A nu (mai) opune nici o împotrivire a ceda. 2 A încuviința. 3 (; subiectul este un stat, oraș ) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu a concesiona.
  • CONCÉDE, concéd, III. A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din concéder.
  • CONCÉDE, concéd, III. (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.).
  • CONCÉDE III. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). .
  • CONCÉDE tr. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)
  • A CONCÉDE concéd tranz. livr. (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéder
  • concede v. 1. a acorda ca privilegiu: a concede unei companii o linie ferată; 2. a ceda (într’o discuțiune).
  • *concéd și -éz, a v. tr. (fr. concéder, d. lat. concédo, -cédere. V. cedez, purced). Acord ca o favoare, drept orĭ privilegiŭ. – Rar și -céd, -cés, a -céde (după purced).
  • conced, -ceadă 3 , -cedând
  • CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.


Sinonimul cuvântului concede

Sinonimul cuvântului concede


Testează-te!