Sinonime încuviința

Cuvântul „încuviința” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• aproba - admite, a accepta, a primi, a concede, a se învoi, a permite, a încuviința, a consimți, a îngădui
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• consimți - a aproba, a accepta, a fi de acord, a încuviința, a admite, a binevoi, a catadixi, a vrea
• consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
• admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
• concede - a consimți, a admite, a primi, a (se) învoi, a aproba
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
• dezlega - a da drumul, a desface, a rezolva, a soluționa, a aproba, a încuviința, a permite, a ierta
• dezaproba - a condamna, a înfiera, a osândi, a reproba, a repudia, a blama, a dezavua, a nu fi de acord, a contrazice

Dex încuviința

• încuviința 1 A fi de acord. 2 A permite. 3 (Rar) A acorda cuiva un avantaj cerut.
• ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, I. A fi de acord. ♦ A consimți, a permite. – În + cuviință.
• ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, I. A aproba; a fi de acord. Dă-le drumul să intre! încuviința nașul. PAS, Z. I 176. Atunci e bine, încuviință franțuzul. SADOVEANU, Z. C. 8. Adevărat, încuviință vecinul din dreapta. C. PETRESCU, C. V. 115. ♦ (Construit cu dativul) A îngădui, a permite; a-și da consimțămîntul. Au încuviințat fetei sale celei mai mari să se primble cu el. SBIERA, P. 89.
• A ÎNCUVIINȚÁ ~éz tranz. 1) A susține exprimându-și acordul; a aproba; a consimți. Propunerea a fost ~ată. 2) (acțiuni) A da voie (să se efectueze sau să aibă loc); a îngădui; a permite. /în + cuviință
• încuviințà v. a aproba. .
• încuviințéz v. tr. (d. cuviință). Aprob, admit, permit: împăratu a încuviințat ca oastea să se odihnească treĭ zile.
• încuviința
• încuviințez.
• ÎNCUVIINȚÁ vb. v. aproba.
• ÎNCUVIINȚA a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, a concede, ( și ) a se prinde, ( și ) a se pleca, ( și ) a pozvoli, a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să scoată la concurs postul vacant.)

Antonime încuviința

• A încuviința ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge

Sinonimul cuvântului încuviința

Testează-te!