Dicționar de sinonime
Sinonime însușire
Cuvântul „însușire” are următoarele sinonime:
însușire ( substantiv )
- apropriere
- deprindere
- învățare
- asimilare
- atribut
- calitate
- caracter
- caracteristică
- notă
- particularitate
- proprietate
- semn
- specific
- trăsătură
- însușietate
- amprentă
- marcă
- pecete
- sigiliu
- timbru
- valoare
- virtute
- bun
- dar
- facultate
- putere
- atribuire
- asimilație
- natură
- har
- aptitudine
- capacitate
- posibilitate
- aplicare
- dotare
- fel de a fi
- înclinație
- înzestrare
- semn specific
- talent
Sinonime Apropiate
- caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
- calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
- capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- caracteristică - particularitate, însușire, calitate
- marcă - semn, emblemă, insignă, pecete, indiciu, blazon, stemă, însușire, proprietate
- valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
- ștampilă - sigiliu, pecete, marcă, semn
- releva - a semnala, a denota, a remarca
Dex însușire
- însușire 1 Luare în stăpânire însușit1 (1), însușie (1). 2 Câștigare. 3 Arogare a unui drept însușit1 (3), însușie (3). 4 Asimilare a unor cunoștințe temeinice, idei, opinii însușit1 (4), însușie (4). 5 Adoptare a opiniei cuiva însușit1, însușie (5). 6 Luare în seamă a părerii cuiva însușit1 (6), însușie 7 Trăsătură distinctivă însușietate (1), însușime (1). 8 Fel de a fi sau de a se prezenta însușietate (2), însușime (2). 9 Talent.
- ÎNSUȘÍRE, însușiri, 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – însuși.
- ÎNSUȘÍRE1, însușiri, Acțiunea de a-și însuși. 1. Luare în stăpînire, în proprietate; apropriere. Modul de însușire capitalist. ▭ Însușirea muncii neplătite este forma de bază a modului de producție capitalist. ENGELS, A. 34. 2. Învățare temeinică, asimilare de cunoștințe. Datorită politicii partidului și guvernului, oricărui muncitor îi este astăzi deschis drumul către însușirea tehnicii și a științei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, 8, 70. 3. Arogare (a unui drept). Supremația ce-și luase patriarhia Constantinopolii și însușirea abuzivă de a nu se rîndui mitropolit fără știrea și încuviințarea ei. NEGRUZZI, S. I 241.
Sinonimul cuvântului însușire