Dicționar de sinonime
Sinonime bâtă
Cuvântul „bâtă” are următoarele sinonime:
bată ( substantiv )
- băț
- ciomag
- baston
Alte sinonime:
- brâu
- betelie
- bantă
- băteală
- braț
- brățară
- fălcea
- fofează
- lopățea
- mănușă
- mână
- spetează
- bâtă
bâtă ( substantiv )
- băț
- ciomag
- baston
Alte sinonime:
- bunică
- mamă mare
- măciucă
- toroipan ghioagă
- jarchină
- macă
- moacă
- otic
- pătăchie
- tămânjer
- tăujer
- tufan
- tufă
- botă
- ceatlău
- colvă
- crivac
- dârjală
- haidamac
- jilăvete
- măcău
- șuvei
- tașmău
- toropală
- fuscel
- fuște
Sinonime Apropiate
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- ghioagă - măciucă, ciomag, bâtă
- ciomag - bâtă, băț, măciucă, toroipan, botă
- moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
- dârjală - bâtă, ciomag, băț, prăjină, mâner, coadă
- bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
- ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
- ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
- pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
- trânteală - bătaie
- turmenta - a se îmbăta, a se ameți, a se afuma, a se chercheli
- turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
Dex bâtă
- bâtă Băț lung și gros, de obicei cu măciulie la un capăt.
- BẤTĂ, bâte, Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. –
- BÂTĂ2, bâte, Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bâtă; bătaie.
- BÂTĂ1, bâte, Bunică.
- BÂTĂ ~e f. Băț lung și gros, cu sau fără măciulie la capăt; măciucă; ghioagă; ciomag. /<sl. butu
- bâtă f. băț lung și gros: 1. de mânat vitele; 2. ca armă la bătaie: măciucă. .
- bât1 bâtă
- bât2, ~ă 1 (; mai ales în limbajul copiilor; Taica- (sau tata-) -u, maica- (sau mama-) -a Bătrân sau bătrână. 2 Bunic sau bunică.
- BÂT, -Ă, bâți, bâte, , și 1. Bătrân. 2. și Bunic. – bătrân.
- BÎ́TĂ1 (Regional) Bunică. Vrei ceva de la mine. Spune-mi-o limpede. Nu mai umbla cu fofîrlica... -Nu vreau nimic, bîtă! STANCU, D. 345.