Dicționar de sinonime

Sinonime cauc

Cuvântul „cauc” are următoarele sinonime:

cauc ( substantiv )
  • căuș
  • scafă


Sinonime Apropiate

  • răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
  • sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
  • sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
  • zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
  • hârcă - craniu, scăfârlie, căpățână, țeastă, tivgă, baborniță, zgripțuroaică, hoașcă, cotoroanță
  • incisiv - tăios, mușcător, caustic, sarcastic, satiric, batjocoritor
  • ironic - înțepător, sarcastic, zeflemist, caustic
  • mușcător - caustic, ironic, sarcastic
  • batjocoritor - zeflemist, sarcastic, caustic, incisiv, usturător
  • bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
  • căpățâna - craniu, tigvă, țeastă, cap, scăfârlie, hârcă
  • craniu - căpățână, hârcă, țeastă, tigvă, scăfârlie
  • elastic - mlădios, flexibil, maleabil, suplu, extensibil, acomodabil, adaptabil, gumă, cauciuc
  • elastic - gumă, cauciuc
  • gumă - radieră, cauciuc, elastic

Dex cauc

  • cauc2, ~ă Prost.
  • cauc3 / kavuk] 1 Acoperământ de cap, făcut din pâslă, înalt și rotund, cu fundul lat, purtat de nobilii turci, de boieri, boieroaice și slugile boierești. 2 Potcap purtat de călugări și călugărițe. modificată
  • cauc1 1 Vas de lemn (de frasin sau de paltin) ori de metal cu coadă, ca o lingură mare, cu care se scoate apă de băut dintr-un vas mai mare (găleată, doniță, hârdău). 2 Conținutul unui cauc (1). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 În tot șofeiu’ vrei să fie ~ Se zice când cineva e pretențios și leneș. 5 Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape căuș. 6 (; căuc) Sapă.
  • CAÚC2, cauce, ( și ) Căuș. – caucus.
  • CAÚC1, cauce, 1. Potcap purtat de călugări. 2. Acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau în trecut boierii și, uneori, femeile. – Din kavuk.
  • CAÚC2, cauce, (Rar) Căuș (1). (Poetic) Nori ca niște tauri minați să se adape cu lumină din caucul soarelui. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 122.
  • CAÚC1, cauce, 1. Acoperămînt de cap, înalt, rotund, făcut din pîslă, purtat în trecut de boieri și de femei, de boiernași și de cei care îi slujeau. Coana Frosa, în rochie cărămizie cu flori turcești, și cu cauc pe cap. BASSARABESCU, V. 46. La cap cu cauc... se primbla pe dinaintea băieților înarmat c-o vargă lungă. GHICA, S. 51. 2. Potcap purtat de călugări. Întîlni un călugăraș, îi dădu vestmintele ei și ii luă rasa și caucul lui. DELAVRANCEA, S. 258.
  • CAÚC2, cauce, (Rar) Căuș. – caucus.


Sinonimul cuvântului cauc

Sinonimul cuvântului cauc


Testează-te!