Dicționar de sinonime
Sinonime cenzor
Cuvântul „cenzor” are următoarele sinonime:
cenzor ( substantiv )
- aprobator
- aristarh
- controlor
- corector
- critic
- hipercritic
- judecător
- metafrast
- moralist
- puritan
- revizor
- magistrat
Sinonime Apropiate
- judecător - magistrat
- magistrat - judecător, jude, jurat
- inspector - controlor, revizor, verificator, cercetător
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
- cronicar - recenzent, critic, cronograf
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
- judiciar - judecătoresc
- muștrului - a certa, a critica
- obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
- obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
Dex cenzor
- cenzór 1 (La romani) Fiecare din cei doi magistrați însărcinați cu censul (1) și investiți cu puterea de a supraveghea moravurile publice, a mustra și a pedepsi pe cei care săvârșeau fapte împotriva bunelor moravuri. 2 Persoană care își asumă rolul de a mustra public pe alții pentru comportarea, faptele sau operele lor. 3 Persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică (în regimuri totalitare sau în perioada decretată „stare de urgență”) să controleze publicațiile date la tipar (cărți, broșuri, ziare, desene ). 4 Șef al biroului de cenzură. 5 (Fin) Persoană însărcinată (de către adunarea generală a membrilor unei asociații, a unei bănci ) să controleze gestiunea fondurilor instituției.
- CÉNZOR, cenzori, 1. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 3. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). 4. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Din censeur, censor.