Dicționar de sinonime

Sinonime dârdală

Cuvântul „dârdală” are următoarele sinonime:

dârdală ( adjectiv )
  • clănțău
  • flecar
  • guraliv
  • limbut
  • palavragiu
  • vorbă-lungă
  • vorbăreț
dârdală ( substantiv )
  • amendă
  • gloabă
  • mârțoagă
  • penalitate
  • penalizare
  • clănțău
  • flecar
  • guraliv
  • limbut
  • palavragiu
  • vorbă-lungă
  • vorbăreț
  • om flecar
  • om de nimic


Sinonime Apropiate

  • guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
  • limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
  • flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
  • gloabă - mârțoagă, dârloagă, dabilă, bir, impozit, amendă
  • gureș - guraliv, limbut, flecar
  • clănțău - flecar, palavragiu
  • gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
  • moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
  • dârloagă - mârțoagă, gloabă
  • amendă - penalizare, pedepsire
  • părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • spulbera - a risipi, a împrăștia, a destrăma, a vântura, a nimici
  • stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
  • trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală

Dex dârdală

  • dârda 1 Persoană care vorbește mult și fără rost. 2 Om de nimic. 3 A ajunge slugă la ~ A ajunge într-o stare de decădere dârloagă (11). 4 Obiect uzat, lipsit de orice valoare. 5 Persoană în vârstă lipsită de putere. 6 (Rar) Femeie care nu toarce bine. 7 Cal slab, bătrân și neputincios. 8 Căruță proastă. 9 Trăsură hodorogită. 10 Sumă de bani plătită ca despăgubire pentru stricăciunea făcută de un cal într-o semănătură.
  • DÂRDÁLĂ, dârdale, 1. Om flecar; om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, dârloagă.Dârd + -eală.
  • DÂRDÁLĂ, dârdale, 1. Om flecar; om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, dârloagă.Dârd + -ală.
  • dârdală m. Mold. 1. flecar, toacă-gura: obraznică dârdală AL.; 2. cal prost.
  • DÎRDÁLĂ, dîrdale, (Regional) 1. Persoană care vorbește mult și fără rost; flecar; om de nimic. Căci nici noi sîntem nește dîrdale. BUDAI-DELEANU, Ț. 85. Ce dîrdală de om, vorbește gura fără el! Șez. XXIII 45. 2. Cal slab, bătrîn și neputincios; dîrloagă, mîrțoagă, gloabă. ◊ A ajunge slugă la dîrdală = a ajunge slugă la dîrloagă, dîrloagă.
  • dîrdálă f., pl. e (d. dîrdîĭ). Mold. Fam. Persoană care tot dîrdîĭe (flecărește).
  • DÂRDÁLĂ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
  • DÂRDÁLĂ s. v. amendă, gloabă, mârțoagă, penalitate, penalizare.
  • dîrda , CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.


Sinonimul cuvântului dârdală

Sinonimul cuvântului dârdală


Testează-te!