Dicționar de sinonime
Sinonime dârdală
Cuvântul „dârdală” are următoarele sinonime:
dârdală ( adjectiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
dârdală ( substantiv )
- amendă
- gloabă
- mârțoagă
- penalitate
- penalizare
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
- om flecar
- om de nimic
Sinonime Apropiate
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- gloabă - mârțoagă, dârloagă, dabilă, bir, impozit, amendă
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- clănțău - flecar, palavragiu
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- dârloagă - mârțoagă, gloabă
- amendă - penalizare, pedepsire
- părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- spulbera - a risipi, a împrăștia, a destrăma, a vântura, a nimici
- stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
Dex dârdală
- dârdală 1 Persoană care vorbește mult și fără rost. 2 Om de nimic. 3 A ajunge slugă la ~ A ajunge într-o stare de decădere dârloagă (11). 4 Obiect uzat, lipsit de orice valoare. 5 Persoană în vârstă lipsită de putere. 6 (Rar) Femeie care nu toarce bine. 7 Cal slab, bătrân și neputincios. 8 Căruță proastă. 9 Trăsură hodorogită. 10 Sumă de bani plătită ca despăgubire pentru stricăciunea făcută de un cal într-o semănătură.
- DÂRDÁLĂ, dârdale, 1. Om flecar; om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, dârloagă. – Dârd + -eală.
- DÂRDÁLĂ, dârdale, 1. Om flecar; om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, dârloagă. – Dârd + -ală.
- dârdală m. Mold. 1. flecar, toacă-gura: obraznică dârdală AL.; 2. cal prost.
- DÎRDÁLĂ, dîrdale, (Regional) 1. Persoană care vorbește mult și fără rost; flecar; om de nimic. Căci nici noi sîntem nește dîrdale. BUDAI-DELEANU, Ț. 85. Ce dîrdală de om, vorbește gura fără el! Șez. XXIII 45. 2. Cal slab, bătrîn și neputincios; dîrloagă, mîrțoagă, gloabă. ◊ A ajunge slugă la dîrdală = a ajunge slugă la dîrloagă, dîrloagă.
- dîrdálă f., pl. e (d. dîrdîĭ). Mold. Fam. Persoană care tot dîrdîĭe (flecărește).
- DÂRDÁLĂ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- DÂRDÁLĂ s. v. amendă, gloabă, mârțoagă, penalitate, penalizare.
- dîrdală , CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.