Dicționar de sinonime

Sinonime dezbinat

Cuvântul „dezbinat” are următoarele sinonime:

dezbinat ( adjectiv )

Sinonime Apropiate

izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
deșirat - destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat, dezlânat, lung, slab, osos
destrămat - deșirat, desfirat, desfăcut, rupt, distrus, dezmembrat, risipit, împrăștiat, spulberat
perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
spuzeală - erupție, alergie, eczemă
știrb - ciobit, rupt, ciocnit
viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral

dezbinat2, ~ă 1 (Rar) Care este desfăcut rupt2, separat2. 2 Care este despărțit din cauza neînțelegerilor învrăjbit2. 3 (; ; o haină, un copil) Care este zdrențăros.
dezbinat1 1-2 Dezbinare (1-2).
DEZBINÁT, -Ă, dezbinați, -te, Învrăjbit. Boierii? De cînd le prinde cronicarul de veste, numai dezbinați îi află. ARGHEZI, P. T. 74.
dezbiná 1-2 (Rar) A (se) desprinde de undeva a (se) desface, a (se) rupe, a (se) separa. 3-4 A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei a (se) despărți, a (se) dușmăni, a (se) învrăjbi. 5 A munci din greu. 6 (; membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieși din articulația șoldului. 7 (; picioare) A se depărta foarte tare a (se) crăci. modificată
DEZBINÁ, dezbín, I. 1. și A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – disglut(i)nare (după îmbina).
DEZBINÁ, dezbín, I. 1. și A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din disglutnare (refăcut după îmbina).

Sinonimul cuvântului dezbinat