Dicționar de sinonime
Sinonime dibăcie
Cuvântul „dibăcie” are următoarele sinonime:
dibăcie ( substantiv )
- iscusință
- îndemânare
- pricepere
- măiestrie
- abilitate
Alte sinonime:
- inteligență
- destoinicie
- dexteritate
- ingeniozitate
- isteție
- istețime
- știință
- talent
- ușurință
- meșteșug
- meșteșugire
- meșterie
- apucătură
- pricepuție
- iscusire
- marafet
- practică
- artă
- agerime
- deșteptăciune
- șiretenie
- viclenie
- rafinament
Sinonime Apropiate
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
- meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
- dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
- stângăcie - neîndemânare, nepricepere
- marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- validitate - valabilitate, autenticitate
Dex dibăcie
- dibăcíe 1 Pricepere deosebită iscusință, îndemânare. 2 Măiestrie. 3 Șiretenie. 4 Rafinament.
- DIBĂCÍE, dibăcii, Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, abilitate, viclenie; rafinament. – Dibaci + -ie.
- DIBĂCÍE, dibăcii, Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + -ie.
- DIBĂCÍE, dibăcii, Îndemînare, iscusință, pricepere. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. Are... dibăcia cofetarului de a ridica pe farfuria întinsă o cremă bătută, cu moț. ARGHEZI, P. T. 6. dibăcia, puterea fizică a luptătorului hotărau biruința. GHEREA, ST. CR. II 108. ♦ Șiretenie, viclenie, rafinament. Om cu rostul lui, muncitor, gospodar, Badea fusese cercat de multe pețitoare, dar cu toată dibăcia lor nu putuse să-l prindă în laț nici una. GALACTION, O. I 124.
- DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. /dibaci + suf. ~ie
- dibăcie f. calitatea omului dibaciu: îndemânare, iscusință.
- dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) f. Calitatea de a fi dibacĭ.
- DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.
Sinonimul cuvântului dibăcie