Dicționar de sinonime

Sinonime istețime

Cuvântul „istețime” are următoarele sinonime:

istețime ( substantiv )
  • iscusință
  • dibăcie
  • pricepere
Alte sinonime:
  • îndemânare
  • inteligență
  • abilitate
  • destoinicie
  • dexteritate
  • ingeniozitate
  • isteție
  • știință
  • talent
  • ușurință
  • meșteșug
  • meșteșugire
  • meșterie
  • apucătură
  • pricepuție
  • iscusire
  • marafet
  • practică
  • agerime
  • deșteptăciune


Sinonime Apropiate

  • iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
  • îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
  • măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
  • meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
  • dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
  • talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
  • virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
  • marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
  • meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
  • dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
  • stângăcie - neîndemânare, nepricepere
  • incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
  • incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
  • inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
  • neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie

Dex istețime

  • istețime 1 Agerime a minții istețeală (1), isteție (1). 2 Îndrăzneală. 3 Vioiciune.
  • ISTEȚÍME, istețimi, Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + -ime.
  • ISTEȚÍME, istețimi, Agerime (de minte), pricepere, iscusință. Era, prin istețimea lui firească, cu mult deasupra conșcolarilor. GALACTION, O. I 114. O lingură de istețime face uneori mai mult decît un car de putere. REBREANU, I. 25. Văzurăm oameni mari cu istețime, Filozofi, poeți și ritori înțelepți cu adîncime. CONACHI, P. 304.
  • ISTEȚÍME ~i f. Calitatea de a fi isteț; agerime a minții. /isteț + suf. ~ime
  • istețime f. fineță, ingeniozitate.
  • istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
  • ISTEȚÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligență.
  • ISTEȚIME 1. abilitate, destoinicie,dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, () meșteșug, meșteșugire, ( și ) meșterie, apucătură, pricepuție, iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, îndemînare, pricepere. (~ cuiva intr-o imprejurare dată.)


Sinonimul cuvântului istețime

Sinonimul cuvântului istețime


Testează-te!