Dicționar de sinonime
Sinonime istețime
Cuvântul „istețime” are următoarele sinonime:
istețime ( substantiv )
- iscusință
- dibăcie
- pricepere
Alte sinonime:
- îndemânare
- inteligență
- abilitate
- destoinicie
- dexteritate
- ingeniozitate
- isteție
- știință
- talent
- ușurință
- meșteșug
- meșteșugire
- meșterie
- apucătură
- pricepuție
- iscusire
- marafet
- practică
- agerime
- deșteptăciune
Sinonime Apropiate
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
- meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
- dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
- stângăcie - neîndemânare, nepricepere
- incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
- incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
- inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
Dex istețime
- istețime 1 Agerime a minții istețeală (1), isteție (1). 2 Îndrăzneală. 3 Vioiciune.
- ISTEȚÍME, istețimi, Agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate. – Isteț + -ime.
- ISTEȚÍME, istețimi, Agerime (de minte), pricepere, iscusință. Era, prin istețimea lui firească, cu mult deasupra conșcolarilor. GALACTION, O. I 114. O lingură de istețime face uneori mai mult decît un car de putere. REBREANU, I. 25. Văzurăm oameni mari cu istețime, Filozofi, poeți și ritori înțelepți cu adîncime. CONACHI, P. 304.
- ISTEȚÍME ~i f. Calitatea de a fi isteț; agerime a minții. /isteț + suf. ~ime
- istețime f. fineță, ingeniozitate.
- istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
- ISTEȚÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligență.
- ISTEȚIME 1. abilitate, destoinicie,dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, () meșteșug, meșteșugire, ( și ) meșterie, apucătură, pricepuție, iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, îndemînare, pricepere. (~ cuiva intr-o imprejurare dată.)