Dicționar de sinonime

Sinonime efectuare

Cuvântul „efectuare” are următoarele sinonime:

efectuare ( substantiv )
  • desfășurare
  • executare
  • îndeplinire
  • prestare
  • prestație
  • execuție
  • facere
  • împlinire
  • înfăptuire
  • realizare
  • săvârșire
  • săvârșit
  • pregătire


Sinonime Apropiate

  • făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec
  • prestație - realizare, acțiune, desfășurare
  • înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
  • faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
  • lucrătură - realizare, execuție, uneltire, urzeală, complot, mașinație
  • manoperă - lucrare, realizare, executare, intrigă, mașinație, uneltire, cabală
  • desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
  • lucrare - muncă, activitate, treabă, lucru, realizare, faptă, producție, înfăptuire, scriere
  • perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
  • saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
  • speculă - afacere, învârteală, șarlatanie, speculație
  • total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
  • filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
  • finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
  • geneză - origine, gnoză, naștere, facere, apariție, ivire, creație

Dex efectuare

  • efectuare 1 Aducere la îndeplinire. 2 Punere în aplicare. 3 Creare (printr-o activitate oarecare). 4 ( bunuri materiale, valori științifice sau artistice ) Realizare prin muncă. 5 Întreprindere a unei acțiuni (pentru atingerea unui scop). 6 ( diverse feluri de munci, îndeletniciri, servicii ) Practicare.
  • EFECTUÁRE, efectuări, Acțiunea de a efectua și rezultatul ei. – efectua.
  • EFECTUÁRE, efectuări, Acțiunea de a efectua; înfăptuire, săvîrșire, realizare, îndeplinire, executare. Institutele participă activ la proiectarea și efectuarea traseurilor perdelelor forestiere. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, 185, 5/2. – Pronunțat: -tu-a-.
  • EFECTUÁRE Acțiunea de a efectua și rezultatul ei; facere, pregătire. .
  • efectua 1 A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop). 2 A aduce la îndeplinire. 3 A pune în aplicare a înfăptui, a realiza, a săvârși. 4 A face să se producă, să aibă loc. 5 A fi, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen 6 ( bunuri materiale, valori științifice sau artistice ) A crea (printr-o activitate oarecare). 7 A întreprinde o acțiune (pentru atingerea unui scop) a executa, a face. 8 ( diverse munci, îndeletniciri, servicii ) A presta. 9 ( diverse munci, îndeletniciri, servicii ) A practica.
  • efectui efectua
  • efectuire efectuare
  • efeptui efectua
  • EFECTUÁ, efectuez, I. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. – Din effectuer, effectuare.


Sinonimul cuvântului efectuare

Sinonimul cuvântului efectuare


Testează-te!