Sinonime excelență

Cuvântul „excelență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
• preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• frunte - cap, față, început, față, elită, calitate (primă)
• ieșitură - protuberanță, ridicâtură, proeminență
• mărime - întindere, dimensiune, măsură, calibru, volum, cantitate, înălțime, statură, talie
• natură - realitate, univers, mediu, viață, lume, fire, temperament, caracter, calitate
• altitudine - înălțime, cotă, nivel (ridicat), ridicătură
• atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament

Dex excelență

• excelență 1 (Adesea urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o persoană cu rang înalt înălțime. 2 Titlu acordat ambasadorilor sau marilor demnitari de stat. 3 Înalt grad de superioritate. 4 Prin ~ În cel mai înalt grad eminamente.
• EXCELÉNȚĂ 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În ) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din excellence, excellentia.
• EXCELÉNȚĂ, excelențe, 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În ) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din excellence, excellentia.
• EXCELÉNȚĂ, excelențe, 1. (De obicei însoțit de «voastră», «sa») Titlu acordat miniștrilor și ambasadorilor în statele burgheze. 2. (Mai ales în și ) Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales.
• EXCELÉNȚĂ 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. .
• EXCELÉNȚĂ 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)

Sinonimul cuvântului excelență

Testează-te!