Sinonime hurui

Cuvântul „hurui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
• zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
• cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
• zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
• turui - a pălăvrăgi, a trăncăni, a sporovăi, a hurui, a face zgomot
• hurduca - a zgâlțâi, a scutura
• hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
• culca - a se întinde, a se așterne, a se lungi, a dărâma, a doborî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a secera
• dărâma - a distruge, a nărui, a demola, a risipi
• cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
• doborî - a prăvăli, a răsturna, a trânti, a prăbuși, a dărâma, a răpune, a distruge, a înfrânge, a nimici
• smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
• zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
• hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
• clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici

Dex hurui

• hurui2 a hului1
• hurui1 1 A face un zgomot ca acela al mersului unei căruțe a hodorogi (1), a hurdui (1) 2 A rostogoli cu zgomot un butoi a hurdui (2). 3 A face zgomotul de cădere a mai multor obiecte tari unul peste altul a hurdui (3). 4 A se descărca mai multe pistoale. 5 ( porumbel sau curcan) A emite sunetul caracteristic speciei. 6 A se dărâma.
• HURUÍ, 3 húruie, IV. 1. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. A se dărâma, a se surpa, a se nărui. – Formație onomatopeică.
• HURUÍ, 3 húruie, IV. 1. A face un zgomot ca acela ce se aude cînd umblă o căruță, cînd se rostogolește un butoi sau cînd cad mai multe obiecte tari unul peste altul dintr-o dată; a durui. Prin pod șoarecii huruiau: dăduse de nuci. SADOVEANU, P. 105. Camionul a început să huruie. Tare. Asurzitor. SAHIA, N. 92. Pe afară mai huruia cînd și cînd cîte-o trăsură. SANDU-ALDEA, D. N. 252. 2. A se dărîma, a se nărui, a se surpa. O casă care era să să huruie, de veche. RETEGANUL, P. IV 54. – Variante: (2) huluí (SLAVICI, N. I 55), (1) uruí (IOSIF, P. 37, COȘBUC, P. I 102) IV.
• A HURUÍ pers. 3 húruie intranz. pop. 1) (despre vehicule, motoare etc. în mișcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a durui. 2) (despre porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei; a gurui. /Onomat.
• huruì v. a scoate un sunet șuierător, a face sgomot din cădere sau din sguduire. .

Sinonimul cuvântului hurui

Testează-te!