Dicționar de sinonime

Sinonime imputație

Cuvântul „imputație” are următoarele sinonime:

imputație ( substantiv )
  • imputare
  • învinuire
  • reproș
  • vină
  • reprehensiune
  • bănat
  • pricină
  • prihană
  • acuzație
  • acuzațiune
  • calomnie
  • delațiune
  • difamație
  • incriminație
  • inculpare
  • insinuație
  • învinovățire
  • sumă plătită


Sinonime Apropiate

  • imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
  • rechizitoriu - învinuire, acuză, inculpare
  • probozi - a certa, a critica, a reproșa
  • vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
  • gadină - animal, jivină
  • greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
  • hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
  • imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
  • infailibil - fără greș, perfect, sigur, ireproșabil
  • lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
  • mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
  • mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
  • mlaștină - băltoacă, mocirlă, smârc, rovină
  • motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
  • mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență

Dex imputație

  • imputație 1 (; îm~) Socotire. 2 Imputare (2). 3 Reproș. 4 Blestem. 5 Ceartă. 6 Învinovățire. 7-10 Imputare (7-10).
  • IMPUTÁȚIE, imputații, Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din imputation, imputatio.
  • IMPUTÁȚIE, imputații, Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din imputation, imputatio.
  • IMPUTÁȚIE, imputații, 1. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire, reproș. Imputație de loviri grave. 2. Imputare (2).
  • IMPUTÁȚIE 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; sumă de bani plătită în acest scop. .
  • IMPUTÁȚIE 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovățire; reproș. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr. imputation, lat. imputatio)
  • IMPUTÁȚIE ~i f. 1) v. A IMPUTA. 2) Măsură prin care cineva este obligat să plătească o despăgubire (unei organizații, instituții etc.). 3) Sumă care trebuie plătită de cineva în conformitate cu o astfel de măsură. /<lat. imputatio, ~onis, fr. imputation
  • imputațiune imputație


Sinonimul cuvântului imputație

Sinonimul cuvântului imputație


Testează-te!