Dicționar de sinonime
Sinonime imputație
Cuvântul „imputație” are următoarele sinonime:
imputație ( substantiv )
- imputare
- învinuire
- reproș
- vină
- reprehensiune
- bănat
- pricină
- prihană
- acuzație
- acuzațiune
- calomnie
- delațiune
- difamație
- incriminație
- inculpare
- insinuație
- învinovățire
- sumă plătită
Sinonime Apropiate
- imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
- rechizitoriu - învinuire, acuză, inculpare
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- gadină - animal, jivină
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- imputa - a reproșa, a învinui, a mustra, a pune pe seama..., a amenda, a taxa, a sancționa
- infailibil - fără greș, perfect, sigur, ireproșabil
- lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- mlaștină - băltoacă, mocirlă, smârc, rovină
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
Dex imputație
- imputație 1 (; îm~) Socotire. 2 Imputare (2). 3 Reproș. 4 Blestem. 5 Ceartă. 6 Învinovățire. 7-10 Imputare (7-10).
- IMPUTÁȚIE, imputații, Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din imputation, imputatio.
- IMPUTÁȚIE, imputații, Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din imputation, imputatio.
- IMPUTÁȚIE, imputații, 1. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire, reproș. Imputație de loviri grave. 2. Imputare (2).
- IMPUTÁȚIE 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; sumă de bani plătită în acest scop. .
- IMPUTÁȚIE 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovățire; reproș. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr. imputation, lat. imputatio)
- IMPUTÁȚIE ~i f. 1) v. A IMPUTA. 2) Măsură prin care cineva este obligat să plătească o despăgubire (unei organizații, instituții etc.). 3) Sumă care trebuie plătită de cineva în conformitate cu o astfel de măsură. /<lat. imputatio, ~onis, fr. imputation
- imputațiune imputație