Dicționar de sinonime
Sinonime nebunatic
Cuvântul „nebunatic” are următoarele sinonime:
nebunatic ( adjectiv )
- zburdalnic
- zvăpăiat
- poznaș
- ștrengar
- bazaochi
- drăcos
- neastâmpărat
- nebun
- sprințar
- vioi
- zăpăcit
- zbânțuit
- zglobiu
- zurliu
- zvânturat
- zvânturatic
- zbanghiu
- sturlubatic
- sturluibat
- saitoc
- șulhetic
- zburdatic
- zburdător
- flușturatic
- fluturatic
- jucăuș
Sinonime Apropiate
- zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
- zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
- sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
- nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
- sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- jucăuș - vioi, zglobiu, neastâmpărat, dinamic
- drăcos - neastâmpărat, poznaș, ștrengar
- poznaș - glumeț, hâtru, ștrengar, ghiduș, nebunatic
- zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie
- zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
- flușturatic - neserios, nebunatic, ușuratic, frivol, nestatornic
- aiurit - zăpăcit, zănatic, zurliu, besmetic, țicnit, nebun
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
Dex nebunatic
- nebunatic, ~ă 1-2 , (Om) lipsit de judecată. 3-4 , (Om) ușuratic. 5 Care denotă lipsă de judecată. 6-7 (Ființă) vioaie. 8-9 , (Ființă) zvăpăiată. 10 ( manifestări ale ființelor) Care exprimă sau trădează vioiciune. 11 ( manifestări ale ființelor) Care trădează zburdălnicie.
- NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + -atic.
- NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -e, Care face nebunii, neastîmpărat, zglobiu, zburdalnic. Deveni vorbăreț, expansiv, copilăros și nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt ieșit din nebunatica sa gură. EMINESCU, N. 41. Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II 60.
- NEBUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care se ține de nebunii; năzbâtios. /nebun + suf. ~atic
- nebunatic a. sburdalnic, sglobiu.
- nebunátic (est) și -ec (vest) adj. Zburdalnic, zglobiŭ: copiĭ nebunaticĭ. V. pălăvatic.
- nebunatec, ~ă nebunatic
- nebunatic
- nebunatic.
- NEBUNÁTIC adj., s. 1. adj. v. zburdalnic. 2. adj. v. zvăpăiat. (Un tânăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)