Sinonime oțelire

Cuvântul „oțelire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• frunte - cap, față, început, față, elită, calitate (primă)
• ghiduș - mucalit, poznaș, glumeț
• glumeț - hazliu, poznaș, spiritual, comic, hâtru, mucalit, șugubăț, ghiduș, mehenghi
• hazliu - vesel, spiritual, glumeț, șugubăț, amuzant, hazos, mucalit, comic
• natură - realitate, univers, mediu, viață, lume, fire, temperament, caracter, calitate
• ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
• atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
• baniță - dublă, mierță, dimerlie, ferdelă, dublu-decalitru
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament

Dex oțelire

• oțelire 1 Mărire a durității unei suprafețe metalice călire. 2 Fortificare.
• OȚELÍRE, oțeliri, Acțiunea de a (se) oțeli și rezultatul ei; fortificare, călire. – oțeli.
• OȚELÍRE Acțiunea de a (se) oțeli; călire, fortificare. Istoria făuririi și oțelirii P.C.U.S. este istoria luptei necruțătoare desfășurate de Lenin și bolșevicii uniți în jurul său împotriva oportunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, 1, 37.
• oțeli 1 A mări prin călire duritatea suprafeței unei piese metalice a căli. 2 A căptuși un obiect cu oțel. 3 A căpăta culoarea gri-albăstruie a oțelului. 4 A întări. 5 A se îmbăta. 6 (; rar; oțărî) A se supăra. 7 (; rar; oțărî) A se înfuria.
• OȚELÍ, oțelesc, IV. 1. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. și A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.
• OȚELÍ, oțelesc, IV. 1. A mări duritatea suprafeței unei piese metalice prin călire; a căli1 Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. ♦ A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. ♦ A mări duritatea unei piese prin cimentare. 2. A întări, a fortifica, a căli1 (2). Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. ◊ Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. 3. (Regional) A se ameți cu băutură, a se îmbăta. Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.

Sinonimul cuvântului oțelire

Testează-te!