Sinonime obișnuire

Cuvântul „obișnuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
• geotropism - adaptare, acomodare, potrivire
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
• habitudine - obicei, tradiție, deprindere
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
• conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
• obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
• consum - întrebuințare, folosire, absorbire, utilizare, cheltuială
• practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină

Dex obișnuire

• obișnuire (Rar) 1 Deprindere cu ceva. 2 Practicare a unui anumit lucru. 3-4 Utilizare (frecventă). 5 (; obicinuire; î) După ~ Conform datinii. 6 Familiarizare.
• obicinui obișnui
• obicinuire obișnuire
• obiciui obișnui
• obiciuire obișnuire
• obișnui 1-2 A (face să câștige sau) a câștiga o anumită deprindere prin repetarea aceleiași acțiuni a (se) deprinde, a (se) învăța. 3 A practica un anumit lucru în mod curent. 4-5 A (se) folosi des. 6-7 A (se) familiariza.
• OBICINUÍ IV obișnui.
• OBIȘNUÍ, obișnuiesc, IV. 1. și A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța. 2. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. și A (se) folosi (des), a (se) întrebuința. – Din obicină ( „obicei” < ).
• OBIȘNUÍ, obișnuiesc, IV. 1. A se deprinde, a se familiariza, a se învăța. Se obișnuise de două zile cu sunetul acesta. DUMITRIU, N. 127. Încet-încet, ochii mi se obișnuiră cu întunericul. SADOVEANU, O. VI 12. Se obișnuise să fie primit... cu izbucniri de «trăiți» și voie bună. REBREANU, R. II 84. ◊ A obișnui pe copii cu cititul. 2. A practica un anumit obicei; a avea o anumită deprindere. Minerii, cu tristețe și mîndrie, cel mai des obișnuiesc să spună: mina noastră e veche de o sută de ani. BOGZA, C. O. 120. ◊ (în ) Se obișnuiește să... = este obiceiul să... – Variantă: obicinuí (pronunțat -bici-) (NEGRUZZI, S. X 199) IV.

Sinonimul cuvântului obișnuire

Testează-te!