Sinonime preceptor

Cuvântul „preceptor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
• belfer - învățător, institutor, profesor, dascăl
• dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
• catedră - pupitru, birou, profesorat, dăscălie, belferie
• psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
• fermecător - încântător, fascinant, seducător, cuceritor, ademenitor, captivant, delicios, frumos, charismatic
• institutor - învățător, dascăl
• îmbătător - încântător, seducător, fermecător
• îmbietor - ademenitor, atrăgător, seducător, ispititor, tentant
• învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
• magistru - maestru, expert, profesor
• moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
• mustra - a dojeni, a certa, a dăscăli, a moraliza, a muștrului, a beșteli
• ademenitor - atrăgător, tentant, ispititor, seducător, îmbietor
• amăgitor - înșelător, seducător, iluzoriu, mincinos, himeric

Dex preceptor

• preceptor2 perceptor
• preceptor1 Persoană angajată într-o familie bogată, pentru educarea și instruirea unui copil sau a unui tânăr educator, meditator, pedagog.
• PRECEPTÓR, preceptori, Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – Din précepteur, praeceptor.
• PRECEPTÓR, preceptori, Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). meditator, pedagog, educator. – Din précepteur, praeceptor.
• PRECÉPTOR, preceptori, (În trecut) Persoană însărcinată cu educația și instrucția particulară a unui copil sau a unui tînăr. Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67.
• PRECEPTÓR (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. .
• PRECEPTÓR educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)
• PRECEPTÓR ~i m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor
• preceptor m. cel însărcinat cu instrucțiunea particulară a unui tânăr.
• *preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.

Sinonimul cuvântului preceptor

Testează-te!