Dicționar de sinonime
Sinonime prostit
Cuvântul „prostit” are următoarele sinonime:
prostit ( substantiv )
- înșelare
- ademenire
- amăgire
- înșelăciune
- înșelătorie
- momire
- păcăleală
- păcălire
- păcălit
- prostire
- trișare
- iluzionare
- păcală
- celșag
- celuială
- celuire
- mâgliseală
- mâglisire
- măglisitură
- prilăstire
- pingelire
- pingeluială
- pingeluire
prostit ( adjectiv )
- îndobitocit
- înșelat
- tâmpit
- ademenit
- amăgit
- păcălit
- trișat
- celuit
- prilestit
- dus
- fraierit
- pingelit
- pingeluit
- buzat
- copleșit
- uluit
- zăpăcit
- dezorientat
- năuc
- tembel
- dus de nas
- tras pe sfoară
- păgubit
- istovit
- vlăguit
- stors
Sinonime Apropiate
- dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- fript - ars, prăjit, pârjolit, înșelat, păcălit, păgubit
- complexat - copleșit, presat, dezorientat, uluit
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
- iluzoriu - înșelător, amăgitor, ireal, irealizabil
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
- amăgitor - înșelător, seducător, iluzoriu, mincinos, himeric
Dex prostit
- prostit, ~ă 1 Îndobitocit. 2 Asemenea unui prost (54). 3 Buimăcit. 4 Care denotă prostie (6). 5 Care denotă dezorientare. 6 Indus în eroare.
- PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – prosti.
- PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, 1. Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. Elisabeta privește prostită gloata de oameni din jurul ei. SAHIA, N. 42. Rămase prostit, ca un om care se pierde în fața unei nenorociri. DUNĂREANU, CH. 214. A rămas așa, prostit, privind înaintea lui fără să vadă. ANGHEL, PR. 64. 2. Fără vlagă, istovit, îndobitocit; înșelat și exploatat. Cei ce te însoțesc, dacă sînt tineri, au trupuri neputincioase, dacă sînt bătrîni, au suflete prostite. ISPIRESCU, U. 26. Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59.
- prosta prosti1
Sinonimul cuvântului prostit