Sinonime răbdător

Cuvântul „răbdător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• concesiv - îngăduitor, tolerant, indulgent, răbdător
• pacient - răbdător, tenace, perseverent
• stăruitor - insistent, perseverent, tenace
• tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
• iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
• indulgent - iertător, concesiv, îngăduitor, generos, nobil
• îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
• intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
• înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
• neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
• nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
• asiduu - stăruitor, perseverent
• clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
• pietros - tare, dur, vârtos, rezistent
• stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință

Dex răbdător

• răbdător, ~oare 1 Care suportă cu tărie greutăți, suferințe fizice sau morale răbduriu (1), răbduros (1). 2 Care așteaptă în liniște desfășurarea evenimentelor. 3 Care rabdă (8) indulgent, îngăduitor. 4 Rezistent. 5 Păgubaș. 6 Perseverent.
• RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + -ător.
• RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, 1. Care suportă cu tărie greutățile, suferințele; care îndură fără revoltă asupriri, nedreptăți; răbduriu. Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. Era o fată robace și răbdătoare. CREANGĂ, P. 283. Inimă, fii răbdătoare, Ca pămîntul sub picioare. ALECSANDRI, P. P. 225. ♦ Rezistent. Pămînturile din valea Cernavîrfu... sînt... răbdătoare la secetă. I. IONESCU, M. 56. 2. Stăruitor. De mii de ani în piatră lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă. VLAHUȚĂ, O. A. 60.
• RĂBDĂTÓR1 adv. Cu răbdare. /a răbda + suf. ~ător
• RĂBDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte ~ în fața suferinței. / a răbda + suf. ~ător
• răbdător a. și m. care rabdă.
• răbdătór, -oáre adj. Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame și de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrîniĭ îs maĭ răbdătorĭ de cît tineriĭ. Tolerant, îngăduitor.

Sinonimul cuvântului răbdător

Testează-te!