Sinonime recuza

Cuvântul „recuza” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• abjura - a renega, a se lepăda, a refuza
• accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
• admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
• consimți - a aproba, a accepta, a fi de acord, a încuviința, a admite, a binevoi, a catadixi, a vrea
• contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
• declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
• decomanda - a anula, a opri, a refuza, a respinge
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
• subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
• suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera

Dex recuza

• recuza 1 A cere retragerea din completul de judecată a unui judecător în cazul în care se pune la îndoială obiectivitatea sa. 2 A nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. 3 A refuza judecarea unei pricini. 4 A refuza de a da o hotărâre. 5 A se declara incompetent.
• RECUZÁ, recúz, I. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din récuser.
• RECUZÁ, recúz, I. A respinge, a nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. Soarta pare c-ar fi voit să ne recuze orice altă origine, decît pogorîrea noastră din neamul roman. ODOBESCU, S. II 279. După titlurile istorice a neamului, ce nu le recuză nimene, după analele pozitive a limbii, în zădar am mai cerca vreun temei. RUSSO, S. 73.
• RECUZÁ I. A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; a respinge, a nu recunoaște ceva. .
• RECUZÁ I. tr. a respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i competența, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. II. a refuza de a judeca o pricină, a se declara incompetent; a se sustrage. (< fr. récuser, lat. recusare)

Sinonimul cuvântului recuza

Testează-te!