Sinonime sfădire

Cuvântul „sfădire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
• gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
• arțăgos - certăreț, agresiv
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
• cârcotaș - certăreț, nemulțumit, cârciogar, incomod, intrigant, bârfitor, colportor
• colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
• dojană - mustrare, dăscăleală
• imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
• dezorientare - nesiguranță, derută, descumpănire, deconcertare, bulversare
• critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire

Dex sfădire

• SFĂDÍ, sfădesc, IV. 1. și A (se) certa; a (se) dojeni, a (se) mustra. ♦ A se hărțui, a se tachina. ♦ A face zgomot, zarvă, agitație. 2. A înfrunta; a probozi. – Din sŭvaditi.
• SFĂDÍ, sfădesc, IV. 1. (Adesea reciproc) A se certa. Strigînd se înflăcăra și se înfuria, ca și cînd s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. REBREANU, R. II 233. Ileana nu s-a putut răbda să nu se sfădească, acuma întîia oară, cu Marta. SLAVICI, N. I 52. Unii strigă marfa ce au de vîndut, alții se sfădesc pentru preț. ALECSANDRI, O. P. 285. ◊ (Glumeț) Cearta fără păruială, ca nunta fără lăutari. Dar noi nu ne certăm, ci numai ne sfădim. ISPIRESCU, L. 215. ◊ Ici-colo, în covălii... se sfădeau ciocanele. SADOVEANU, O. I 507. Găluștele, cu clocot, în ulcele se sfădesc. BELDICEANU, P. 53. Teiul, bradul se sfădea. Teiul către brad grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 508. 2. A mustra, a dojeni, a certa. C-așa-i dacă are Fira fată mare; Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. Făcea prostii, apoi mai era și băutor... Nu era nici o mirare dacă muierea-l cam sfădea. RETEGANUL, P. I 1. Ș-auzii pe maică-ta Cum pe tine te sfădea. HODOȘ, P. P. 137. 3. reciproc. (Neobișnuit) A se lua la întrecere; a rivaliza. Acest frumos oraș ce au luat numele de Parisul cel nou poate să se sfădească cu toate orașele ce pînă acum am numit. GOLESCU, Î. 123.

Sinonimul cuvântului sfădire

Testează-te!