Dicționar de sinonime
Sinonime silit
Cuvântul „silit” are următoarele sinonime:
silit ( adjectiv )
- grabnic
- grăbit
- iute
- întins
- precipitat
- rapid
- repede
- repezit
- zorit
- silnic
- afectat
- forțat
- impus
- artificial
- căutat
- fals
- nefiresc
- nenatural
- nesincer
- prefăcut
- studiat
- teatral
- teatralist
- constrâns
- nevoit
- obligat
Sinonime Apropiate
- forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
- grăbit - grabnic, iute, zorit, precipitat, rapid, repede, accelerat
- artificial - nenatural, confecționat, prefabricat, prefăcut, afectat, teatral, forțat, căutat, retoric
- nevoit - obligat, constrâns, forțat, silit
- prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
- grabnic - iute, repede, rapid, neîntârziat, imediat, curând, îndată, prompt, urgent
- imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
- iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
- îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
- perfid - viclean, fals, prefăcut, nesincer
- fariseu - ipocrit, fățarnic, prefăcut, fals, nesincer, iudă, perfid
- fățarnic - ipocrit, prefăcut, fals, nesincer
- impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
- mincinos - nesincer, prefăcut, ipocrit, fățarnic, perfid, fariseu, duplicitar, fals, născocit
- nenatural - artificial, făcut, afectat, emfatic
Dex silit
- SILÍT1 Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. – Din silite, Silit.
- SILÍT2, -Ă, siliți, -te, 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – sili.
- SILÍT, -Ă, siliți, -te, 1. Cu putere, cu forță. (Adverbial) Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. ♦ Făcut fără voie, împotriva dorinței, din necesitate, cu sila; forțat, constrîns, nevoit, obligat. Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. ♦ Nesincer, nenatural. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. 2. (Despre acțiuni, mișcări) Zorit, grăbit. Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.
- SILÍT Carbură de siliciu. .
- SILÍT carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)
- SILÍT n. Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit
- silit a. forțat.
- silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.